Cica un alt fel de Craciun...

Hmm...pai cand eram mica, stiam una si buna...cum ca, inainte cu vreo 2-3 zile de data de 24 decembrie, trebuia sa incep sa o ajut pe mami la curatenie, iar dupa terminarea curateniei o ajutam sa faca mancare. Urmatorul pas era impodobitul bradului, care iti imbia narile cu mirosul sau natural. Logic dupa cum era de asteptat, fiind fata nu prea mergeam eu la colindat, dar fiind mai mult la bunici de craciun, in seara de 24 se primeau colindatorii. Dupa aceea, copil fiind, asteptam sa ajunga mosu. Logic nu ajungea cat eram treaza, ca doar toti stim povesti dinacelea, cum ca mosul nu ar veni decat atunci cand tu, ca un copil cuminte dormi, asa ca, ma puneam sa dorm ca sa gasesc dimineata multe cadouri sub brad, pe care le-am asteptat tot anul.
Eeeee...ce sa iti povestesc, ca acum nu mai este asa. Curatenia, dupa cum am mai spus se face mai mult din cauza ca poate vom avea si noi musafiri si sa nu fie casa prea intoarsa, se face mancare si mai nou, pe langa faptul ca majoritatea au brad artificial, dar il au si gata impodobit, asa ca obiceiul de a impodobi bradul cu toti membrii familiei s-a cam pierdut. Colindatori mai sunt cativa, dar de ce sa ii primim, ca doar, vai draga, afara fiind noroi ne va murdari gresia din hol, si vai va trebui sa o spalam din nou sau daca va fi zapada ne va aduce plin de apa in casa.
Mai nou, in seara de ajun, vezi tot mai multi tineri, ticsiti pana la refuz in cate un local, savurand o bere pana cand simt ca nu mai pot duce. Ca sa nu mai vorbin, ca ziua de CRACIUN de odinioara, care se petrecea in familie, acum se petrece dormind, pentru ca seara sa fii din nou fresh si sa poti merge iar in club.
Dar, ce incepe sa fie mai popular sunt toate acele costumase, mai mult decat sumare, cu conotatie sexuala si care au legatura cu Craciunul.Ba costume de craciunita cu cate o fusta care iti ajunge pana la jumatea fundului, ba un simplu accesoriu pe tine si anume doar caciulita, ba tot felul de chiloti plin cu puf alb.Mnah asta este, in fond sunt niste lucruri, care sa le spunem asa, alunga monotonia din dormitor, dar nu vad de ce ar trebui sa facem atata tam tam si sa scoatem atat de tare in avidenta aceste produse, incat sa le vezi peste tot, pe toate pipitzele de la tv,sa le vezi la mai toate emisiunile, chiar si la cele de dimineata...

Craciunul!

Fie ca sarbatoresti Le Noel in Franta, fie ca il astepti pe Santa Claus in America si in Anglia sau fie ca sarbatoresti Craciunul si il astepti pe Mos Craciun, toata lumea a intrat deja in spiritul sarbatorilor de iarna.
Tot orasul este imbracat de sarbatoare.Luminite colorate imbraca toti pomii de prin parculete.Pe la toate blocurile se zaresc balcoane impodobite cu lumini colorate si cate un mos catarandu-se pe balcon pentru a putea lasa cadourile pentru cei mici.
Mirosurile de scortisoara si cozonac din fiecare casa, bradul frumos impodobit si colindatorii care bat din usa in usa in seara de Ajun sunt doar cateva dintre elementele care ajuta la conturarea unui adevarat Craciun.Intr-adevar, pentru copii, cel mai frumos si mai asteptat moment al Craciunului este seara de 24 decembrie, cand Mos Craciun va aluneca prin horn si va lasa cadourile mult visate sub brad.
Pe langa aceasta mare paleta de culori care imbraca orasul de sarbatoare, lipseste doar plapuma alba a zapezii pentru a se asterne linistit peste tot!

Tot din categoria Azi...

In timp ce incercam si eu ca tot omul sa ma trezesc de dimineata, in incercarea mea de a ma dezmetici, vedeam in fata mea doar cana cu cafea aburinda. Savurandu-mi cafeaua, mi-am deschis cartea sa mai citesc cate ceva pentru ca ma gandeam ca peste zi nu o sa mai apuc. Tot citind, gasesc cate ceva despre marele filozof Kant, ceva ce pot spune ca mi-a placut.
"Kant sustinea ca nici ratiunea singura, nici simturile singure nu pot oferi un adevar sigur.Ratiunea singura o ia razna, iar simturile singure sunt moarte. Lumea cea adevarata, care ne starneste impresiile, n-o cunoastem. Kant a numit aceasta lume pe care nu o cunoastem "lucru in sine", numen. Numenul, acest miez al lucrurilor, nu-l poate cunoaste nimeni. Cand vrea sa ajunga la noi, el ia forma dictata de simturi si se organizeaza asa cum cere ratiunea noastra. Cand acest numen vrea sa intre in cetatea mintii noastre, el trebuie sa se supuie formalitatilor necesare, sa imbrace un anumit costum, sa pastreze obiceiurile si prescriptiile. Ratiunea nu poate sti nimic din ceea ce e in afara de zidurile cetatii, dar garanteza pentru ordinea si siguranta celor dinauntru. Prin urmare, si dupa Kant, lumea pe care o vedem e un vis al fiecaruia dintre noi, dar un vis care se formeaza dupa anumite reguli, nu asa la intamplare, dupa regulile "casei", adica ale sensibilitatii, ale judecatii si ale ratiunii.

Un vis al mortii-eterne e viata lumii-intregi..."
(Stefan Gheorghidiu)

Christmas holiday

Un moment de linistie,de respiro care ne ofera sansa de a ne putea relaxa, de a lua o pauza de la rutina zilnica a vietii.Este un moment prielnic pentru o evadare din cotidian si o refugiere in sanul naturii, intr-un loc, ceva mai retras de ochii lumii.
Este un moment care incepe cu tot acel amalgam, alcatuit din febra cumparaturilor, a cadourilor si a curateniei.Acum ca vine Craciunul, toata lumea face curatenie pentru ca vine Craciunul si nu pentru ca ar fi necesara acea curatenie.Se continua cu febra cumparaturilor, cand toata lumea da iama in magazine si incepe a colecta cam tot ce se poate de pe raftul magazinelor, indiferent daca au sau nu nevoie de toate acele lucruri.Se cumpara tot felul de alimente pentru ca masa de Craciun sa fie cat mai imbelsugata si cat mai copioasa, chiar daca, dupa ce sarbatoarea trece, se arunca mai mult de jumatate din cele pregatite.
Si in final am ajuns si la acea febra a cadourilor cand toate magazinele de cadouri sau suveniruri sunt suprapopulate.Toata lumea arunca cu bani in stanga si in dreapta pentru a lua cat mai multe cadouri pentru cei din jur, cadouri care poate nu au nicio valoare sentimentala si care sunt daruite din simplul motiv ca este luna cadourilor, suntem rude sau ne cunoastem si asa este etic.
In loc sa fie o sarbatoare pe care sa o putem petrece in sanul familiei, in liniste, stransi toti in casa bunicilor, in jurul focului ce arde in soba, incantati de un curcubeu al mirosurilor care provine de la bucatele traditionale pregatite pentru masa de Craciun, poate si cu o cana de vin fiert in mana, care iti incanta narile cu un miros de scortisoara...avem tendinta sa transformam aceasta sarbatoare in ceva monden, cu foarte multa lume, cu care pe parcursul anului abia schimbam cateva vorbe si cu foarte multe bucate, care mai de care.

Because I love you

TU...

TU...doar tu
esti fiinta care ma face sa traiesc.
TU...fiinta care ma face sa zambesc
chiar si pentru o prostie.
TU...fiinta care imi spune cat sunt de frumoasa
chiar si dimineata dupa ce ma trezesc.
TU...fiinta care imi spune cat de mult ma iubeste
chiar si atunci cand ma comport ca un copil.
TU...fiinta care stie daca sunt trista sau fericita
dupa o singura privire adanca in ochii mei.
TU...fiinta care face ca inima mea sa bata mai tare
atunci cand de mine se apropie si ma strange in brate.
Doar cu tine ma simt asemeni unui copil
care traieste in lumea lui lipsita de griji.
Esti steaua care noaptea straluceste cel mai puternic
iar ziua esti asemeni unui soare care ofera mangaiere
celor mai gingase fapturi de pe pamant.
Atunci cand te privesc, ochii mei capata o stralucire aparte
stralucire care va exista mereu doar prin prisma ta.
TU...fiinta care detine un loc aparte in viata mea
esti persoana cu care imi incep si imi sfarsesc fiecare zi
pentru ca esti prezent mereu in gandurile mele.
Te iubesc!

Today is our day!

Lumea in care traim

Se spune ca atunci cand in sfarsit ti-ai gasit sufletul pereche, pe care poate l-ai cautat ani de-a randul, ti-ai gasit in sfarsit linistea si drumul in viata. Dar ce se intampla atunci cand intervine invidia oamenilor din jur? Oameni care poate nu sunt multumiti cu viata lor si care, din motive pe care inca nu am reusit sa le descopar, nu suporta sa vada ca persoanele din jurul lor sunt fericite. Tocmai oamenii, care sunt capabili de actiuni desavarsite si sunt inzestrati cu calitati pozitive, pe care in timp majoritatea le transforma in calitati negative. Chiar si J.J.Rousseau spunea ca "omul este bun de la natura dar societatea il corupe". Traim intr-o lume in care, in majoritatea cazurilor, domina invidia, in care satisfactiile cele mai mari le ai doar dupa ce ai facut rau unei persoane, dupa ce ai ajuns sa faci ceva important, "calcand pe cadavre" cum se spune. O lume in care, chiar si prieteniile, se pastreaza doar din interes, doar pentru simpla idee ca, persoana care iti este prieten, iti poate fi de folos la un moment dat. Se lasa la urma toate calitatile unei persoane, tot ceea ce a reusit sa faca prin propriile forte si se masoara doar partea interesata, care intr-o anumita situatie ne poate fi de folos. Dupa ce am epuizat partea interesata, legaturile incep sa se raceasca pe fondul unor motive banale, iar persoanele care pana atunci ne erau prieteni sunt excluse din viata noastra la fel de usor ca si atunci cand arunci ceva la gunoi, care nu iti mai este de folos. Traim intr-o lume in care, cu riscul de a ma repeta, fiecare dintre noi se afla intr-o fuga continua de interese, o lume in care grosimea portofelului, cheia de la masina si kilogramele de aur de pe tine vorbesc. Cand reusesti sa te rupi de toate aceste lucruri, sa fii tu, sa te comporti natural, sa iti impui sa reusesti prin fortele tale, sa ai langa tine un numar foarte mic de persoane dezinteresate care te apreciaza pe tine ca om, persoane care stiu sa rada si sa zambeasca, dar care stiu sa si planga atunci cand este cazul. Dupa toate acestea, singurul lucru de care mai ai nevoie este acea persoana, care iti ofera linistea si fericirea de care ai nevoie, care prin prisma sentimentului reciproc, cele doua fiinte se contopesc si devin o singura fiinta. Atunci poti spune ca ai o viata implinita si ca ai parte de tot ce viata iti poate oferi mai bun.

"Ca sa fii respectat, incepe prin a te respecta tu insuti"-Arghezi

Respectul este o atitudine, un sentiment de stima, de pretuire deosebita, fata de cineva sau ceva. Nevoia de respect reprezinta o caracteristica umana, care ajuta la definirea relatiilor personale si sociale, insa pentru a putea fi respectati, in primul rand trebuie sa ne respectam pe noi insine.
Pe de o parte, o persoana care nu se respecta pe sine, nu poate sau nu stie sa ii respecte pe ceilalti, astfel ca un om caruia ii lipseste respectul de sine se compara tot timpul cu persoanele din jurul sau, deoarece nu are incredere in propriile forte si valori. Respectul fata de sine se invata atunci cand parintii incep sa se manifeste fata de noi, fata de personalitatea noastra. Daca parintii ne pretuiesc si ne trateaza cu respect, avem tendinta de a adopta aceasta atitudine in ceea ce ne priveste pe noi insine, astfel, persoanele din jurul nostru, se vor comporta cu noi in aceiasi maniera in care noi ne tratam. Dostoievski spunea ca "respectandu-te pe tine insuti, impui respect celorlalti". Daca nu invatam respectul de sine de la parinti, putem noi insine sa ne autoeducam respectul fata de propria persoana, fiind astfel constienti de fortele si valorile noastre si chiar de unicitatea noastra ca om.
Pe de alta parte, exista si cazuri in care persoanele percep sentimentul valorii de sine, ca fiind mai mare sau mai mic decat este in realitate. Daca minimalizam sentimentul valorii de sine, vom ajunge sa ne consideram inferiori celorlalti si vom ajunge sa nu mai avem incredere in noi si in valorile noastre. Insa un simt prea inalt al propriei valori poate fi la fel de problematic, deoarece dand o atentie mai mare valorii personale, riscam sa devenim increzuti, sa avem o atitudine se superioritate fata de ceilalti, atitudine care nu isi are rostul.
Adevaratul simt al valorii se contruieste treptat, etapa cu etapa, cu mandrie fata de realizarile adevarate. John Milton spunea ca "Nimic nu este mai de pret decat respectul de sine, bazat pe ceea ce este just si corect". Prin urmare, respectul de sine este foarte important, deoarece este modul prin care putem ajunge sa fim respectati.

Placerea de a cunoaste

"Placerea durabila a vietii este descoperirea lumii din nou. Cu adevarul sau eroarea ei; nu intereseaza."-Tudor Arghezi
Lumea in care traim, este o sursa nesecata de nou si de imprevizbil, astfel, toate incercarile noastre de a cunoaste lumea si tot ce poate ea sa ofere, sunt intotdeauna actiuni, care pot aduce si placeri, dar si satisfactii.
Daca stam sa ne aducem bine aminte, placerea de a descoperi lumea si de a descoperi lucruri noi a inceput odata cu nasterea noastra.Pe parcursul copilariei, fiecare dintre noi, a retinut in suflet un strop din bucuria si inocenta de a fi descoperit lumea, pas cu pas, de a fi descoperit tot felul de lucruri noi, chiar si dintre cele care ne inconjoara, atunci cand eram doar niste omuleti si toate lucrurile ne pareau marete.
Practic, de cand ne nastem, viata noastra reprezinta o incercare de a gasi raspunsuri la tot felul de intrebari, iar in momentul in care gasim raspunsurile pe care le cautam, avem parte de o anumita doza de satisfactie, aflarea acestor raspunsuri putand sa reprezinte o sursa a bucuriilor sufletesti.
Placerea durabila a vietii reprezinta lumea in care traim, lume care nu este niciodata la fel, lume care continua sa ne fascineze, deoarece niciodata nu stim ce se poate intampla sau la ce anume ne putem astepta. Incercam sa descoperim "multitudinea de culori" pe care, lumea in care traim, o ofera, incercand de asemenea sa si intelegem.In aceasta lume, suntem asemeni unor initiati, la fel ca si Hyperion din "Luceafarul" lui Eminescu, care, nemuritor fiind, nu ar fi stiut sa se comporte in postura de muritor in aceasta lume si ar fi trebuit sa invete, pas cu pas, totul, la fel cum face fiecare dintre noi, din prima sa zi de viata.
Practic, trebuie sa ne focalizam atentia asupra faptului ca fiecare om ar trebui sa perceapa lumea sa ca fiind in permanenta schimbare, in permanenta reinventare si observarea lumii necesita rabdare, necesita efort, observare care poate oferii satisfactii nebanuite si, mai ales, o placere de durata sau mai bine spus, un sens superior vietii noastre.

Tot din categoria Azi...

"Omul este in mod natural o fiinta sociala" spunea Aristotel.
Tot el spunea ca omul care este lipsit de "o cetate, se afla fie mai presus, fie mai prejos de om" si ca practic, omul lipsit de o cetate este asemeni cu acel om pe care Homer il ponegreste, adica omul "fara un neam, fara o lege si fara un salas".
Aristotel nu era de acord cu conceperea societatii umane drept ceva de ordinul artificialului.Inzestrat cu limbaj, fiinta rationala si etica, omul nu este o simpla existenta biologica, ci are o multitudine de aspiratii, dintre care cea mai cuprinzatoare ar fi aceea a obtinerii fericirii, care nu este insa posibila in conditiile solitudinii.
Aristotel suntine ca "omul este o fiinta sociala", datorita faptului ca "dintre toate vietuitoarele, numai omul are limbaj" si ca limbajul este o insusire proprie omului, deoarece serveste "exprimarii utilului si daunatorului, astfel omul este singura fiinta care sesiseaza dreptul si nedreptul".
El sustine ca fiecare om este asemeni "partilor fata de intreg" si acel om care este incapabil sa existe intr-o anumita comunitate sau este incapabil sa isi intemeieze o familie, este considerat ca fiind "o fiara sau un zeu".
Se spune ca omul se naste inarmat cu posibilitatea de a realiza "intelepciunea practica", virtutea, cu posibilitatea de a-si implini menirea pe acest pamant, dar in acelasi timp, aceste posibilitati se pot foarte usor folosi "in scopuri opuse".Tocmai de aceea, Aristotel sustine ca "omul este cel mai nelegiuit si mai salbatic in lipsa virtutii si este cel mai nesatul de dragoste si hrana".

Cateodata exista si o realitate minunata

Incepi deodata sa realizezi ca in lumea asta mare, reprezinti si tu ceva. Este mult mai sublim atunci cand ajungi sa realizezi ca pentru cineva anume, tu reprezinti lumea.
Realizezi ca ajungi sa fii dependent de persoana pentru care tu reprezinti lumea, ca ajungi sa ti se faca dor din ce in ce mai des si de asemenea, ca porti mereu in minte, dar si in suflet, doua cuvinte, care pentru unii pot parea banale, "te iubesc".
Realizezi, ca amalgamul de sentimente, ce explodeaza in interiorul fiintei tale, te face mai boem si te ajuta sa iti descoperi anumite parti ale personalitatii, pe care poate pana acum nu le-ai obesrvat, cea mai intalnita in acest caz fiind sensibilitatea.
Realizezi ca orice lucru care ti se intampla, il impartasesti cu persoana iubita, chiar daca ce ti se intampla este bine, rau sau chiar plictisitor.
Realizezi, ca de multe ori, nu este nevoie sa spui ce se intampla cu tine si ca este de ajuns un semn, un gest sau chiar mimica fetei pentru ca cealalta persoana sa isi dea seama.Realizezi ca te poti multumi in acele momente si cu faptul ca cealalta persoana te ia in brate si sta cu tine, rupti de lume, intr-o tacere sublima, dar care, pe masura ce timpul trece, devine ceva maret, care in esenta este ceva foarte simplu dar care grija, dorinta de protectie si afectiunea celeilalte persoane.
Realizezi ca este foarte usor sa ceri iertare sau sa iti ceri scuze, chiar daca esti o persoana foarte orgolioasa, care nu obisnuia sa faca astfel de lucruri.
Realizezi ca incepi sa devii o fire mult mai romantica, care este capabila sa pretuiasca si lucrurile mai marunte, dar care sunt pline de incarcaturi afective extraordinare.Chiar simpla panorama a cerului vazut noaptea, ti se pare mai sublima.
Realizezi de fapt ca, prin simplul fapt ca ai vrut sa ai parte de iubire si la momentul la care a aparut, ai crezut in ea...ai parte din plin de cel mai mare sentiment, si nu doar tu ai parte de el, ci si persoana care impartaseste cu tine acest sentiment!

Cassa Loco- O zi perfecta

Fara cuvinte

Aseara ma pun in pat in ideea ca vreau sa ma pun sa dorm. Ca tot omul, deschid si eu tv-ul si tot butonez din cauza ca nu gaseam nimic la ce sa ma uit. Tot schimband canalele, ajung la un anumit post, unde tocmai era in toi emisiunea (de o prostie rara de altfel). Nu stiu de ce, dar am stat sa ma uit putin...cand ce sa vezi... 2 blonde sunt intrebate care este inaltimea Palatului Parlamentului.
Cele doua domnisoare, amandoua fiind din Bucuresti, se uita una la cealalta, si isi pun una alteia intrebarea socanta "Auzi fata, da care este Palatul Parlamentului?".Se tot gandesc ele ceva timp si una ii spune celeilalte ca Palatul Parlamentului trebuie sa fie acele unde sta si Basescu, insa cealalta o contrazice si ii spune ca nu e adevarat pentru ca Basescu sta la Casa Poporului. Se tot contrazic ele pe tema asta, dar pana la urma se dau batute pentru ca nu isi dau seama care este de fapt Palatul Parlamentului si trec la estimarea inaltimii lui.
Stau ele pe ganduri si chiar daca nu isi dau seama care este acea cladire, avand in vedere ca este destul de celebra si au auzit macar de ea, ajung la concluzia ca este cam atat de inalta cat este si un bloc de 10etaje si ca ele cred ca un etaj al blocului ar trebui sa aibe cam in jur de 3m inaltime. Bun...acum incepe greul...
Una dintre domnisoare se pune ea sa socoteasca si cum un bloc are 10 etaje si un etaj are 3m, deci rezulta prin regula matematicii ca un bloc de 10etaje are 300de m inaltime. Aceiasi domnisoara vine si completeaza ca, in concluzie, Palatul Parlamentului ar trebui sa aibe jumatate din rezultatul obtinut de ele si raspunsul lor final la intrebarea "Care este inaltimea Palatului Parlamentului?" este 50m.
De unde pana unde mai nou 10 inmultit cu 3 fac 300 si jumatate din 300este 50 tine de o logica stralucita!

Cum sa faci asemenea emisiuni pe care sa le difuzezi la ore de maxima audienta?
Cum sa ne uitam noi la asemenea emisiuni?
De ce ne place sa punem in fata numai prostia oamenilor?
De ce, chiar daca emisiunile sunt un pamflet, trebuie sa fie doar despre prostie?
Chiar nu avem ce sa aducem in fata decat prostia si incultura oamenilor?

Ce este felatia?

O mica discutie intre doua domnisoare...

Vai de noi...

Cica acum 40 de ani, o mireasa a murit la Gesti, chiar in ziua nunti, intr-un accident de masina.
S-a constatat de asemenea ca in ultimii 2 ani, au murit 12 barbati langa troita ridicata in memoria miresei.
In concluzie cica, nimeni nu poate sa isi explice altfel de ce mor atatia barbati in acea zona, decat prin faptul ca exista un blestem, si anume blestemul miresei moarte, care cica nu se poate odihni si isi cauta sotul, pierdut in acelasi accident.
Oamenii foarte inspaimantati au chemat preotul sa sfinteasca locul, politistii fiind si ei foarte ingrijorati de numarul din ce in ce mai mare al accidentelor mortale, in care sunt implicati doar barbati.

Cica (incepe sa imi placa cuvanul) asta este una dintre principalele stiri de la ora 5, difuzata la PRO TV.
Si cum omul peste tot vede numai blesteme, o sa ajungem ca nu o sa mai trecem prin judetul Dambovita, sau si daca trecem prin judet, vom evita sa trecem prin Gaesti, ca de, sa nu cumva sa dam si noi de mireasa moarta si bum, sa facem ditamai accidentul.

Copilaria

"Copilaria este inima tuturor varstelor."
Lucian Blaga

Afirmatia lui Lucian Blaga este o afirmatie care trezeste unele cugetari, dar si unele sentimente de nostalgie pentru un timp trecut, al copilariei. Este bine sa pastrezi o nota de infantilitate in personalitatea ta si aceasta nota de infantilitate poate fi gasita atat la adolescenti, cat si la adulti.
Copilaria este o perioada magica in viata fiecarui om deoarece, doar atunci cand esti copil, poti sa fii lipsit de griji si de preocupari. Copilaria este momentul in care poti sa iti construiesti propria ta lume si sa traiesti in mica ta parte din rai, la care poti adauga in fiecare zi ceva nou cu ajutorul imaginatiei.
Adulti fiind, nu trebuie sa uitam copilaria si sa o inchidem intr-un cufar al amintirilor. Nu trebuie sa fim copii, ci doar sa invatam sa ne bucuram de lucrurile care ne ies in cale in viata de zi cu zi si sa le apreciem, chiar daca nu cu aceiasi intensitate ca si copiii. Cred astfel, ca afirmatia lui Blaga, are menirea de a scoate in evidenta faptul ca, copilaria, mai poate resimtita si atunci cand esti adult si ai acumulat cunostinte, pe care, copil fiind, nu le aveai.
In concluzie, consider ca inima, este cea care se va stinge intr-un corp batran si obosit, dar va purta in ea glasul gingas de copil, visele si amintirile de o viata.

Citatul zilei

"Transpiratia umana are un leac si anume apa, dar barfa este transpiratia caracterului care nu are leac.(Doamna Ana Dolhan)"

Tot din categoria Azi...

Azi...am ramas tot la Pascal...am intrat mai mult in opera sa filozofica...
Pascal considera omul "un monstru de nedescris" si "un judecator al tuturor lucrurilor".
Regasim in acelasi individ si elemente care il ridica, dar si elemente care il coboara, omul fiind o fiinta duala.
Protagoras sustine ca "omul este masura tuturor lucrurilor".

Noi ca si oameni, tot timpul ne formam o opinie despre ceva, suntem prin esenta fiinte evaluatoare.Noi oamenii suntem cei care apreciem, dar tot noi suntem si cei care dispretuim.
Oamenii care au cazut la conditia de taratoare, una dintre cele mai josnice conditii ale existentei umane, vor trezi repulsie in fata semenilor lor.Pe acesti oameni, Pascal ii considera "imbecili viermi de pamant".
Practic, dupa cum sustine si Pascal, "omul este facut sa cunoasca adevarul", aceasta fiind menirea sa.
Pascal sustine ca grandoarea omului, este data de gandire, adaugand imediat ca aceasta grandoare nu ne ridica intr-adevar.El sustine ca gandirea ne arata finitudinea ce ne este caracteristica, ne readuce in ordinea unei realitati pe care am fi ispititi sa o uitam, sa uitam ca reprezentam totusi infinit de putin intr-un univers care ne depaseste din toate partile.

Bon Jovi-It's my life

This ain't a song for the broken-hearted
No silent prayer for the faith-departed
I ain't gonna be just a face in the crowd
You're gonna hear my voice
When I shout it out loud

It's my life
It's now or never
I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said I did it my way
I just wanna live while I'm alive
It's my life

This is for the ones who stood their ground
For Tommy and Gina who never backed down
Tomorrow's getting harder make no mistake
Luck ain't even lucky
Got to make your own breaks

It's my life
And it's now or never
I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said I did it my way
I just want to live while I'm alive
'Cause it's my life

Better stand tall when they're calling you out
Don't bend, don't break, baby, don't back down

It's my life
And it's now or never
'Cause I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said I did it my way
I just want to live while I'm alive

It's my life
And it's now or never
'Cause I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said I did it my way
I just want to live while I'm alive
'Cause it's my lïfe!

Pur si simplu o melodie de capatai in existenta noastra de liceeni...:X

...

Ai unele momente in care esti mai vulnerabil si persoanele de langa tine te pot influenta atat in bine, cat si in rau. Depinde doar de tine care cale o alegi. Trebuie doar sa fii constient de faptul ca persoanele din jurul tau nu te pot face sa alegi si sa urmezi o anumita cale sau sa urmezi un anumit sfat, dar nu au dreptul nici sa te judece pentru calea pe care o alegi sau pentru faptul ca i-ai urmat sau nu sfatul.
De multe ori poate este mai bine sa fii vulnerabil, asta in cazul in care ai langa tine persoane care te apreciaza pentru ceea ce esti, persoane care atunci cand iti vorbesc te pun fata in fata cu realitatea si nu te lasa sa visezi doar la lucruri care nu se pot realiza.
Atunci cand ai parte de influenta unor oameni nu neaparat superiori, ci niste oameni mai pregatiti, mai bine informati si care stiu sa iti puna problema disecata in fata, astfel incat sa poti sa o intelegi cel mai bine, esti cel mai castigat om. Dar o astfel de influenta te face sa realizezi multe lucruri.
Ajungi la un momendat sa te trezesti si sa constientizezi ca te afli in mijlocul prostiei, omul fiind capabil de o prostie fesenistica. Ajungi sa realizezi ca locul tau nu e printre prostime si ajungi sa iti vezi adevarata ta valoare, astfel, ajungi sa incerci sa iesi din "cochilia prostiei" in care te afli si sa iesi din anturajul unor oameni care atunci cand le vorbesti se uita ciudat la tine, care in sinea lor ajung sa te invidieze pentru ceea ce poti, pentru ceea ce stii si pentru ceea ce esti de fapt.
Nu e nici momentul si nu e nici locul in care sa traiesti plafonat cu ideea ca "nu conteaza cat de mult stii" sau cu o alta idee "nu conteaza ca stiu atatea, dar nu pot sa arat asta pentru ca lumea ma vede un pic ciudat". Este absolut normal ca oamenii care intalnesc persoane mai bine pregatite sau superioare din punct de vedere intelectual, sa se simta inferiori si chiar sa se simta prost din cauza asta.
Ideea de baza este sa treci peste asta, sa iei un bun exemplu de la o persoana superioara si sa iti propui sa te autodepasesti pe tine insuti. Sa lasi sa iti cada din brate cuvantul "NU" si sa iti dai seama ca de fapt nu exista "NU POT" ci doar "NU VREAU". Si daca schimbi negatia cu ceva afirmativ, nu iese altceva decat "VREAU => DECI POT"!

Tot din categoria Azi...

Se va incerca sa se faca un fel de "miscare de rezistenta" si in loc sa ne costumam in tot felul de patrupede sau in tot felul de personaje mitologice, ne vom costuma in pitzipoance si cocalari.
Cateva ore mai tarziu,cineva a pus punctul pe "i".A zis ca va viziona ceva site-uri ca sa se inspire in ceea ce priveste imbracamintea pentru ce se vrea a se face si a intrat pe faimosul site de pitzipoance.N-are rost sa descriu toate fenomenele care apar, la fel cum nu are rost sa precizez nici care pitzipoanca a iesit "miss teracota".Pe langa faptul ca ajungi sa vezi o multime de domnisoare care incearca fiecare sa se intinda pe unde apuca si sa arate lumii cat de elastice sunt ele, pe langa faptul ca vezi o multime de domnisoare care sunt imbracate toate in "haine leopardizate" (trebuia sa scot si eu un cuvant shmen), ajungi sa vezi lucruri care chiar te socheaza si singurul lucru pe care poti sa il spui e "Vai...cat de proasta tre sa fii?! (intrebare retorica).
Ajungi sa vezi o poza care nu ilustreaza nimic altceva decat un cur (nu am vrut sa folosesc cuvantul fund pentru ca suna prea bine), pe care sta foarte bine o ventuza (pentru cei care nu stiu la ce ma refer, este acea chestie de cauciuc, cu un fel de maner si care se foloseste pentru a desfunda ghiuveta), si apoi iti atrage atentia altceva...te uiti mai atent si stupoare...este ata OB-ului.

Poate ar trebui sa imi cer scuze pentru ca nu am folosit doar cuvinte mai elevate sau mai etice, dar nu poti folosi cuvinte care au intrat in vocabularul tau pentru ca tu in loc sa te intinzi pe soba sau prin toate toaletele ca sa iti faci o poza, ai stat si ai mai citit care ceva
In concluzie...nu cred ca mai pot sa spun ceva pentru ca este de la sine inteles...

Azi...

Azi...trecem mai departe la un alt filozof, care, la fel ca si Pico della Mirandola, incearca sa raspunda la intrebarea "Ce este omul?".
Ma refer la Blaise Pascal pentru care omul este nimic in raport cu infinitul si tot in raport cu neantul, fiind la egala departare de ambele extreme.Prin urmare, la intrebarea "Ce este omul?" Pascal raspunde "nu este nici inger, nici bestie, ci om".In scrierile sale scoate in evidenta tragismul conditiei medie a omului, accentuand angoasa pe care omul o traieste in fata trecerii timpului, dar si in fata infinitatii spatiului.
Referitor la timp, Pascal spune ca "viata omului este mizerabil de scurta" si ca "omul este pe acest pamant, amintirea unui musafir de o zi, care este doar in treacat".



P.S. chiar vroiam sa scriu despre asta pentru ca imi place foarte mult ultimul citat care dupa parerea mea te pune putin pe ganduri...

a song

DE CE- intrebare retorica

De ce lumea inca te judeca?
De ce te judeca mai ales in acea zi in care nu te simti bine si din cauza unei vorbe spuse la nervi, esti catalogat fiind o persoana insensibila si nepasatoare?
De ce persoanele din jurul rau, mai ales prietenii, te judeca si nu sunt capabili sa te accepte asa cum esti?
De ce lumea te catalogheaza conform unui anumit tipar, din simplu fapt ca, intr-o zi, din cauza unei stari mai nasoale, ai o parere proasta despre lume si gandesti mai urat decat altadata si poate singura ta greseala este ca o faci cu voce tare?...dar asta nu conteaza...ai facut o mica greseala, deci lumea te judeca.
De ce atunci cand gresesti si esti judecat pentru asta, lumea care te judeca nici macar nu se intereseaza care este adevaratul motiv pentru care tu gandesti asa?
De ce lumea te judeca pentru faptu ca pe tine te intereseaza fericirea ta, mai mult decat a altora?
De ce lumea te judeca pentru ca pentru tine este mai important ca tie sa iti fie bine si apoi sa incerci, daca poti, sa ajuti cumva ca si persoanelor din jurul tau sa le fie bine?
De ce? De ce? De ce?
Am putea continua cu o lista destul de lunga de "de ce-uri"...dar, in conluzie, sunt prea multe DE CE-uri pentru a putea gasi un raspuns pentru fiecare si sunt prea multe persoane care te judeca in loc sa te accepte asa cum esti...sunt mult prea multe persoane care nu realizeaza ca oamenii sunt diferiti si ca sunt unele situatii in care 2 sau mai multe persoane nu gandesc la fel.

Doi copii

Poate putin impropriu spus, dar doi copii...un baietel si o fetita...care trec putin de gradul de maturitate al unor copii de varsta lor.Cei doi copii, in loc sa se joace cu "putza-n praf",intr-o seara in care s-au plictisit de lucrurile obisnuite "de copii", incep ei a filozofa, asa cum stiu ei mai bine.
Baietelul, foarte romantic de altfel, ii declara iubirea sa fetitei spunandu-i ca "o iubeste mai mult decat isi poate ea imagina".Acesta este punctul de pornire al celor doi copii.Fetita, romantica de-altfel si ea,incearca sa faca cumva ca declaratia ei sa sune altfel si ii spune ca si ea il iubeste "de la cer pana la pamant si inapoi de n ori".Baietelul, fiind cu cativa anisori mai mare decat ea, ii spune ca "distanta de la cer la pamant poate fi masurata dar dragostea lui ba".Fetita, entuziasmata fiind la auzul acestor vorbe, in inocenta sa, ii spune ca "distanta dintre cer si pamant nu poate fi masurata pentru ca cerul nu se opreste acolo unde zboara avioanele, ci merge pana la infinit".Baietelul, fuge repede la biblioteca sa si cauta repede intr-o carticica prafuita, de pe vremea cand tatal sau studia acea carte, o rasfoieste si apoi fuge inapoi si ii spune fetitei ca "infinitul face parte dintr-o multime si ca in concluzie poate fi determinat".Fetita, chiar daca vede ca baiatul nu se lasa si ca la orice el are o replica, sta putin pe ganduri si apoi ii spune ca "infinitul face parte dintr-o multime dar tocmai de aceea i se spune infinit, pentru ca nu este cert".Baiatul fuge iar la carticica prafuita si de data asta poate sa ii spuna fetitei, printr-o informatie mai complexa ca "da, intradevar nu poate fi determinat exact dar fiind inclus in ceva, este determinat indirect conform q.e.d (Quod erat demonstrandum)".Fetita, fara sa se gandeasca foarte mult ii spune repede ca "este determinat indirect dar chiar tu ai spus ca nu poate fi determinat exact si distanta de la cer la pamant, privita din perspectiva mea, nu poate fi masurata si distanta merge pana acolo sus de tot, intr-un loc numit paradis, care este mai presus de toate". Baiatul nosru, fara sa stea pe ganduri, ii spune fetitei ca "paradisul nu mai este demult sus ci se afla in bratele mele"...o replica luata din adancul sufletelului sau.Fetita, fiind putin mai visatoare din fire ii spune ca "in bratele tale e paradisul real, de pe pamant si paradisul cel de sus este ceva magic, mirific si care continua paradisul real pe care il faci aici pe pamant".
Discutia celor doi copii este intrerupta de un glas matur care le spune ca este ora sa mearga fiecare la culcare, cu promisiunea ca si maine este o zi in care se pot vedea si in care pot filozofa iar pentru ca deja incepea sa le placa.Fiecare, in patutul sau, se gandeste la ziua care urmeaza sa vina si adoarme fiecare, purtat de val, pe taramul viselor...

O simpla zi...

O zi care pare obisnuita... in care te trezesti dimineata fara pofta de viata.Te ridici din pat, cu picioarele goale care deja au invatat acelasi drum din fiecare dimineata, ajungi la baie, te speli pe fata si ca in oricare alta dimineata, iti urmezi rutina de zi cu zi...iti faci cafeaua de dimineata, iti aprinzi o tigara si iesi pe balcon sa le poti savura, cand...stupoare...soarele tocmai rasare.Nuante de rosu, portocaliu, rosu aprins se intrepatrund si formeaza o panorama magnifica, am putea spune ca formeaza un alt fel de curcubeu, un curcubeu al rasaritului, al unui ceva care o ia iar de la capat.Parca incepi sa privesti noua zi cu alti ochi.Vantul diminetii iti atinge fata ca o dulce sarutare, iar mireasca florilor care tocmai se deschid iti imbie simturile.Totul pus la un loc te trezeste la viata, iti da mai multa pofta de viata si te simti la fel ca si natura, care se trezeste proaspata in fiecare dimineata.
Dupa ce iti savurezi viciile, incepi sa te pregatesti pentru munca.Te urci in masina care parca merge singura pe acelasi drum binecunoscut.Ajungi la cabinet, te uiti sa vezi ce ai de facut si iti incepi treaba.Timpul parca zboara.Este seara deja.Obosita, poate cu o mica stare de nervozitate si cu singura dorinta de a ajunge acasa si a te pune in pat, langa persoana care te asteapta, pornesti inpre casa.Te lasi purtata de val si nu mergi direct acasa...Te opresti undeva la marginea orasului, pe un deal mai inalt si observi...soarele saruta pamantul la amurg...apoi luna si stelele compenseaza noaptea pentru lipsa de lumina...intradevar mirific.
Te indrepti inspre casa...te arunci in pat...pui capatul pe perna...cineva te strange in brate si iti ofera sarutarea de noapte buna la fel cum chiar tu ai observat ca soarele i-a oferit-o pamantului...inchizi ochii si te lasi purtata in lumea viselor...!

"As vrea sa fiu picatura ce umple paharul,
As vrea sa fiu si lacrima ce-ti indulceste amarul.
As vrea sa fiu si rugaciunea ce te linisteste noaptea,
Sa fiu si raza de speranta ce-ti da libertatea.
As vrea sa fiu si un intrus in amintirea ta,
As vrea sa fiu cea care iti ofera linistea.
As vrea sa fiu un antidot sa pot sa te vindec de toate,
Sa fiu fiorii ce te cuprin, sa-ti simt inima cum bate.

As vrea sa fiu momentul ce-l traiesti din plin,
As vrea sa fiu si versuri ca sa pot sa ma exprim.
As vrea sa fiu refrenul ce il fredonezi cand razi,
Sa fiu culoarea ochilor tai cei blanzi.
As vrea sa fiu un fulg, sa ma topesc pe tine,
As vrea sa fiu rabdare si tu sa te joci cu mine.
As vrea sa fiu ploaie de vara si in iarna soare,
Sa fiu cea in care tu iti gasesti alinare.

As vrea sa fiu o intrebare si tu sa imi raspunzi,
As vrea sa fiu si adevarul de care te ascunzi.
As vrea sa fiu caldura si sa iti simt trupul rece,
Sa fiu si vantul serii ce prin par iti trece.
As vrea sa fiu si inceputul fiecarui pas,
As vrea sa fiu minutele ce le numeri pe ceas.
As vrea sa fiu un parfum si sa pot muri pe tine,
Sa fiu si umbra ce apare atunci cand noaptea vine.

As vrea sa fiu o perna si sa ma strangi la piept,
As vrea sa fiu patura si in pat sa te astept.
As vrea sa fiu cosmarul tau si sa ma transform in vis,
Sa fiu cea de la inceput, asa cum ti-am promis.
As vrea sa fiu si un oracol, sa imi prevad soarta,
As vrea sa fiu numai tacere si sa-mi auzi soapta.
As vrea sa fiu si o martira, tu sa fii tara mea,
Sa fiu si cea pe care nu o vei putea uita.

As vrea sa fiu medalionul ce il porti la gat,
As vrea sa fiu oglinda ta si sa te vad razand.
As vrea sa fiu o carte si sa ma rasfoiesti cu drag,
Sa fiu si cadoul ce tot timpul iti e pe plac.
As vrea sa fiu o datorie si sa ma ceri cu dobanda,
As vrea sa fiu sansa ta mare si sorti de izbanda.
As vrea sa fiu o visatoare si sa traiesc in iluzii,
Sa fiu cea care ofera tot si tu sa tragi concluzii.

As vrea sa fiu doar adevarul si tu sa ma descoperi,
As vrea sa fiu si tot trecutul ce tu il acoperi.
As vrea sa fiu si rasarit, sa te trezesti cu mine,
Sa fiu si soarele ce se ascunde in zilele senine.
As vrea sa fiu un labirint, iar tu sa il deslusesti,
As vrea sa fiu nevinovata, sa imi spui ca ma iubesti.
As vrea sa fiu castigatoare, sa am un atu,
Sa fiu toate intr-unul si doar pentru TU!"

Dupa ce imi fac de mancare, ma mai invart un pic prin casa, mananc si intr-un final ajung la calculator.Cautam ceva pe google, cand, ce sa vezi...intra cineva pe mine, cu un id care iti transmite un singur mesaj -cocalar- si incearca sa ma dea pe spate cu un mic compliment, gen "ce poza ai misto", nu prea is bine puse cuvintele in aceasta propozitie da nu cred ca avea rost sa ii spun ca il bagam in ceata saracu.
Exceptand faptu ca in poza nu eram doar eu, ci eram cu raluca...asta imi zice ceva de genu cum ca ii place de fata care ii aproape in poza(aia fiind ralu) si eu ii zic ca atunci ar fi mai bine sa incerce sa faca rost de id ei ca nu mai bata pe mine la cap.La care domnul foarte destept imi spune ca el in poza vede doua persoane.Nah ma mir si eu ca tot omu de constatarea sa.Intre timp nu stiu ce ma tot invart si pana la urma imi schimb poza de la avatar iar omuletul nostru ramane foarte socat si ma intreaba daca sunt eu.
Ii spun ca da sunt eu ca doar nu o fi bunica si imi mai face un compliment, dar de data asta imi spune "ca arat simpatica".Da stiu...a suna mai mult decat ampulea dar nu am spus nimic, am trecut peste ca doar nu toata lumea stie sa vorbeste corect.Binenteles se ajunge la intrebarea faimoasa "ai prieten?" si ii spun ca da am si ca sa nu o dea in balbaiala ca nu ii mai iese combinatia, ma intreaba daca nu cumva am o prietena pentru el.Cum nu fac chestii de genu ii spun scurt pe doi ca nu fac pe cupidonu,iar el imi spune ca daca il ajut sa isi gaseasca cuplul(stiu ca zambiti, eu am ras deja destul...) imi transfera si mie 10 euro ca sa nu zic ca fac acest lucru degeaba.
Incep sa rad logic si ii spun sa ma lase cu dinastea ca nu ma bag la avioane si ca daca el nu e in stare sa isi gaseasca pe cineva ii problema lui, da ca ar fi bine sa mai lase din disperare acasa ca deja ii prea mare.Dar omuletul nu se lasa si vine si cu argumentul...imi spune ca nu isi gaseste o prietena pentru ca el se afla in spania si ca el are nevoie de o romanca.Aici vroiam sa ii spui ceva din experienta unei alte persoane, plecat tot in spania,dar care a fost mai destept si nu i-a trebuit o romanca, intr-o tara straina, dar am lasat-o balta si i-am spus ca nu ma intereseaza motivele lui si ca nu o sa incerc sa ii schimb mentalitatea daca el asta vrea.
Trecem mai departe si ma intreaba daca nu vreau sa il vad ca imi pune webu.Ii zic ca nu vreau pentru ca asta nu m-ar ajuta cu nimic in viata, dar omuletul nostru nu intelege ce am vrut sa ii spun prin asta si ii mai explic inca o data foarte frumos ca nu ma ajuta cu nimic in viata daca il vad pe el la web.Spre mirarea mea intelege intr-un final ceea ce i-am spus, dar imi spune sa ma exprim mai bine.Ma enervez si ii spun ca nu e problema mea ca el ii prea prost si dintr-o fraza foarte simpla el nu intelege nimic.Imi spune ca am figuri pe cap si ca sa nu ma iau la stou cu el.Ma enervez si mai tare si ii spun ca dupa ce invata sa se exprime mai bine atunci mai vorbim.Imi spune ca el stie sa se exprime foarte bine dar ca nu intelege stilul meu de a vorbi.Incep sa rad si ii spun ca asta nu mai tine de mine si nu ii problema mea ca el nu intelege oamenii care au un vocabular un pic mai elevat.Iar explicatia lui suna cam asa "Auzi, eu te inteleg ca vorbesti asa cum vorbesti dar asta nu inseamna ca eu te inteleg la cum vorbesti tu".Da...stiu...exlicatie nu e logica, nu e coerenta si zic pe romaneste "n-are nici cur si nici cap".
Apoi imi spune "vreau sa zic ca pentru mine ca sa ma faci trebe 10 ca tine de destepti ca sa ma faca pe mine la minte".Nu are rost sa facem o analiza gramaticala a propozitiei ca nu isi are locul, asa ca il intreb frumos daca astea sunt versuri dinalea pe care le zice "salam", "ciorba" sau "parizer" in reprezentatiile lor live.Foarte stupefiat imi spune ca nu asculta manele si foarte ironica ii spun ca sper ca nu il asculta si el pe Chopin.Dupa cum ma si asteptam ma intreaba cine e acea vedeta.
N-are rost sa mai continui sa povestesc pentru ca am scos deja in evidenta destule motive care sa imi arate inca o data cat de prosti pot fi unii in ziua de azi, si culmea....ei se cred inca foarte destepti, pentru ca dupa spusele acestui omulet, "el stie tot despre viata de zi cu zi si nu are nevoie de o persoana mai desteapta, care de altfel nu exista, pentru ca el insusi este foarte destept".

Prietenii sau florile din gradina vietii

Multa lume spune ca adevarata prietenie nu exista, ca nu ai nevoie de prieteni langa tine si asa mai departe...Din contra.Avem nevoie de prieteni alaturi pentru simplu fapt ca suntem oameni.Suntem oameni care pe parcursul vietii au parte de lucruri bune si de bucurii, dar au parte si de lucruri mai putin bune sau chiar rele.Tocmai de aceea avem nevoie de prieteni...pentru a putea impartasi experientele vietii, pentru a putea primi un sfat sau chiar pentru a putea auzi un cuvant de lauda pentru un lucru facut.
Tot mai multe persoane incep sa inteleaga notiunea de prietenie, altfel decat trebuie inteleasea.Astfel ca se ajunge tot mai des intr-o prietenie care era destul de solida, sa iti dai seama ca persoana de langa tine nu e ceea ce tu credeai.Ajungi sa vezi ca de fapt doar ti-ai inchipuit ca s-a maturizat si ca in realitate gandeste ca si un copil de 10 ani care inca poate mai viseaza ca inca se joaca cu papusa barby impreauna cu cea mai buna prietena.
Ajungi, in unele din cele mai rele cazuri, sa iti dai seama ca relatia pe care tu o vezi ca fiind una de prietenie adevarata, este de fapt un fel de competitie, din cauza ca persoana pe care tu o consideri un prieten adevarat incearca sa fie tot timpul cu un picior mai sus decat tine, incearca sa fie la fel ca tine, incearca sa faca lucrurile si sa le abordeze la fel ca tine.Incearca sa se autoimpuna ca fiind singurul prieten care iti poate fi alaturi la bine si la greu si devine foarte suparata in momentele in care tu mergi si iti spui poate frustrarile sau bucuriile unei alte persoane.Isi manifesta o gelozie aparte, fiind tot mai deranjata din simplul fapt ca mai stai si cu alti oameni si ca interactionezi sau socializezi cu ei.
Stop!Nu se poate asa.Nu poti ca persoana sa obligi sau sa fortezi o alta persoana sa creada ca doar tu poti sa ii fii alaturi, ca nimeni altcineva nu are calitatile necesare sa faca asta sau ca nimeni altcineva in afara de tine nu poate face lucrurile de care tu esti in stare.Fiecare om este capabil sa decida pentru el cine ii poate fi alaturi si cine nu, in functie de lucrurile si de faptele pe care le vede la persoanele din jurul sau.
Tu ca si prieten al persoanei x ii esti alaturi atunci cand are nevoie de tine, pentru ca vrei asta si nu pentru ca te-ar obliga cineva.Ii esti alaturi atunci cand a facut o realizare importanta in viata sa, dar si atunci cand a esuat.Este ceva absolut normal ca fiecare individ din persoanele implicate in relatia de prietenie sa faca anumite lucruri pentru prietenul de langa.Nu se poate ca tot timpul doar unul dintre cei doi sa faca sacrificii si atunci cand acela nu poate tu constientizezi ca gata, nu mai vrea sa te ajute si ca este "oaia neagra".Din contra, atunci cand se ivesc momente in care chiar nu are cum sau nu poate sa te ajute, ca prieten trebuie sa intelegi asta si mai ales trebuie sa intelegi ca asta nu se intampla din rautate, nu se intampla pentru simplu fapt ca nu vrea.
Dupa parerea mea prietenia adevarata este asemeni unui glob de cristal de care trebuie sa ai mare grija, pentru ca daca nu ai grija de el, cristalul se poate sparge in mii de bucati -la fel si prietenia- bucati pe care nu le mai poti aduna si nu le mai poti pune la loc asa de usor, pentru a forma din nou nou acea forma perfecta, fara nicio zgarietura sau ciobitura.Prietenii sunt acele persoane care sunt intotdeauna alaturi de tine, care se bucura alaturi de tine atunci cand esti fericit si care iti ofera un umar pe care sa plangi atunci cand esti trist,care sunt dispusi sa faca anumite sacrificii pentru tine, fara ca mai apoi sa "iti scoata ochii" cu un sacrificiu facut.Sunt persoanele care sunt langa tine neconditionat si mai ales, sunt persoanele care nu te judeca.

Cautand fericirea...

Deoarece ma aflu in perioada marilor descoperiri, cand totul este pus sub semnul intrebarii, ma intreb ce inseamna sa fii fericit in zilele noastre?
Unii spun ca inca nu au gasit un motiv care sa ii convina ca merita sa alerge dupa fericire dar ca lumea din jur ii forteaza sa creada ca fericirea exista, ce-i drept intr-o maniera mai ciudata, dar ea exista.
Sa trecem putin intr-o alta sfera si anume a lumii in care traim...o lume a ignorantei, a inculturii, a prostiei, a inconstientei.O lume in care daca nu te imbraci de la o anumita firma sau daca cheia masinii tale nu face parte din categoria trendy, care sa placa piztipoancelor si sa le motiveze pentru a incerca sa te cunoasca...esti etichetat...cam la fel ca si cum se intampla cu tag-urile acelea de pe faimosul "hi cinci" in care lumea te taguieste "bombonel/bombonica, te pupic, tzel mai frumusel" si asa mai departe.
O lume in care se pune mai mult accent pe ambalaj decat pe continut.Se pare ca nu mai conteaza ce gandeste, ce simte sau cata cultura are o persoana, ci conteaza mai mult ceea ce afiseaza.Conteaza mai mult ca pe hainele pe care le poarta sa se vada cat mai bine, scris cu auriu sau argintiu de preferabil, firma-nu conteaza ca sunt fake-uri ca dee!...lumea e cam prostuta si nu isi da seama.Conteaza mai mult nu faptul ca ai si tu o masina cu care te poti deplasa in stanga si in dreapta, ci conteaza ce masina ai.Nu conteaza cat esti de "cetit" sau de "invatat", ci conteaza mai mult grosimea portofelului, pentru ca de cele mai multe ori, cam lucrul acesta impresioneaza fetele.
Pacat...nu sunt cele mai importante lucruri in viata si multi isi dau seama de asta prea tarziu...
Oamenii cica sunt fericiti, dar fericirea lor este una dezamagitoare.Fericirea lor inseamna mai mult un mobil de ultima generatie, un lucru original de la un magazin de unde toata "lumea buna" cumpara, iar pentru unii adolescenti/adolescente inseamna sa ai prieten/prietena cu masina, dar nu intelegi gresit, ca daca e vb despre o Dacie, nu e bine.
Oamenii in general sunt foarte orbi si cred ca fericirea poate fi gasita in tot felul de lucruri de ordin material.Oamenii sunt condusi de lucruri materiale, iar acest lucru a devenit esential in societate.
Cineva spunea ca fericirea nu se atinge niciodata, dar ca in cautarea ei merita sa alergi toata viata, dar poate ar trebui sa completam si faptul ca tocmai cautarea fericirii, clipele de tresarire te fac fericit.
Cea mai mare fericire este atunci cand iti vezi aproapele fericit...si mai ales atunci cand vezi ca esti capabil sa faci o anumita persoana fericita, chiar si prin glumele pe care le faci, prin gesturile pe care le faci, prin vorbele pe care i le spui si nu prin felul in care te imbraci si contul pe care il ai.
Fericirea e "cand iti amintesti cat de fericit esti pentru ca iubesti si esti iubit" pentru tine insuti, pentru ce poti sa realizezi in viata,pentru cum te comporti,pentru felul in care arati seara cand iesiti in oras, dar cel mai important, pentru felul in care arati dimineata imediat dupa ce te trezesti!
...asta e fericirea...pentru mine!

4 Girls in a big city

Cand a inceput, toata lumea era poate prea entuziasmata sau prea timorata.Unii erau foarte tacuti,iar altii foarte vorbareti.S-au asezat fiecare intr-o bancuta, in clasa care avea sa ii gazduiasca pentru 4 ani, cu toate nazbatiile, prostiile si bineinteles orele serioase pe care aveau sa le parcurga.Si-au ascultat noua diriginta, iar mai apoi fiecare a luat-o pe drumul sau inspre casa, pentru a se pregati cu forte proaspete pentru a doua zi din viata de liceu.
A doua zi a trecut destul de repede.Inainte ca bobocii sa iasa din clasa, toata lumea se organiza pentru a nu merge singur acasa, pentru a putea cunoaste mai bine noii colegi in afara salii de clasa.La un momendat, in clasa se mai gasea o fetita, blonda, cu ochi albastri, o persoana imbracata in negru, dar cu niste trasaturi foarte frumoase si foarte placute.Mai era de asemenea si colega de banca a fetei in negru.Au mers si ele ca restul lumii impreuna acasa si de atunci au trecut impreuna prin toate nebuniile si tampeniile posibile in ceea ce priveste viata de liceu si nu numai.
Clasa nu era foarte unita, erau tot felul de bisericute, dar cand in sfarsit au reusit sa faca un fel de mini excursie, erau printre colegi cu toate ca nu erau toti.La inceputul unei vacante de vara au reusit in sfarsit sa mearga toti, sa fie numai ei, sa poata face tot ce le trece prin cap.In aceste excursii, au luat nastere tot felul de "expresii" de care tinerii nostri isi amintesc cu drag, expresii rostite de catre o persoana care in acel moment era mai "rasarita".Cea mai reprezentativa,"Ce 1000de ganduri?Avem 10 ganduri si alea vai s-amar de ele!" a luat nastere intr-o seara in care toti colegii stateau in jurul focului si in fundal se auzea melodia "1000 de ganduri".
Dupa ce au reusit sa se cunoasca mai bine, celor trei fete care au mers impreuna acasa in a doua zi de scoala li s-a mai alaturat o persoana, astfel a luat nastere frumosul grup "4 girls in a big city".Pentru ele, o petrecere nu putea fi numita petrecere in adevaratul sens al cuvantului, fara melodia de capatai in existenta lor "It's my life"-Bon Jovi.
Impreuna sunt sufletul petrecerilor, dar ce e cel mai important, impreuna pot fi ele fara niciun gram de prefacatorie, impreuna au putut trece peste orice si impreuna vor sfarsi si ultimul an de liceu...
...spun ultimul an de liceu, iar ochii mi se umezesc...mi se umezesc la gandul ca anul va trece foarte repede si chiar daca cele patru fete stiu deja ca dupa ce se va termina cu bacul vor merge sa strabata "tara-n lung si-n lat" impreuna...va veni si acel moment in care nu vor mai forma un intreg, nu vor mai fi "4 girls in a big city" si vor deveni fiecare "1 girl in a big city"....Fiecare va trebui sa mearga mai departe, sa isi urmeze propriul drum,sa cunoasca alti oameni, sa isi faca noi prieteni, sa reauseasca toate 4 sa aiba acea independenta pe care si-o doresc pentru ca mai apoi, in orice colt ar fi fiecare, sa poata forma iar intregul de "4 girl in a big city"...dar de aceasta data nu un intreg format din adolescente ci un intreg format din 4 femei de succes!
END.

O bucata de viata

EA...un copil intrat in lumea "sinistra si mediocra", care incearca sa treaca din lumea mirifica a copilariei, unde totul este lipsit de griji si de preocupari, intr-o alta lume a adolescentei si mai apoi in lumea oamenilor adulti.Se loveste de toate greutatile noii vieti in care intra ca si un pescarus care, nu isi gaseste locul nicaieri.Deodata crede ca si-a gasit locul perfect in noua lume in care a intrat, dar nu dupa mult timp toate visele si iluziile sale sunt spulberate...iar EA...simte ca si-a pierdut aripile, ca nu mai poate zbura si ca trebuie sa porneasca iar, cu piciorusele desculte, prin acea lume "sinistra si mediocra".
Incearca iar sa gaseasca un loc, crezand ca poate fi asemeni unei pasari care la venirea iernii zboara spre un alt loc, unde soarele cald poate sa o mangaie.Binenteles ca ajunge sa fie din nou dezamagita de lumea in care traieste si de data asta se hotaraste sa nu mai calatoreasca pentru a gasi taramul perfect pentru ca isi da seama ca cu cat il cauta mai mult, cu atat nu va reusi sa il gaseasca.Se hotaraste sa lase totul in voia sortii sau a destinului si isi vede in continuare de viata ei foarte simpla.
Deodata, cand soarele verii incearca sa se intalneasca cu culorile toamnei pentru a-i ceda locul, acesta fiind deja obosit...in viata celei care era odinioara fetita cu piciorusele desculte, se intrezareste o mica luminita.Cu pasi neincrezatori, merge spre ea si incet incet isi da seama ca viata ei incepe sa se contureze...totul in jurul ei se schimba si chiar daca afara culorile toamnei incep sa puna stapanire peste natura, in jurul ei totul prinde viata si infloreste...la fel ca primavara!

Citim sau iesim in oras?

Cititul este un subiect foarte dezbatut de-a lungul mai multor generatii.In general, cei mai in varsta ii acuza pe cei mai tineri de faptul ca nu mai pun mana pe o carte pentru a mai citi cate ceva.Poate ca e mult mai simplu sa ne luam foarte multe informatii de pe internet, dar nu putem trai mereu doar cu rezumate sau cu tot felul de conspecte.Solutia ideala ar fi aceea de a imbina cele doua parti, care s-ar putea completa perfect.
Cred ca am ajuns deja sa ne dam seama ca viata noastra este destul de scurta si ar fi pacat sa o irosim asa cum fac majoritatea tinerilor din ziua de azi, care nu stiu sa faca altceva in cursul saptamanii decat sa astepte cu nerabdare weekend-ul in care sa iasa cu prietenii, sa stea intr-un club, intr-un anturaj mai mult sau mai putin bun si mai mult sau mai putin vicios.
Atunci cand citim o carte putem spune ca am ajuns si am calatorit intr-o alta lume.Daca autorul a stiut cum sa creeze o lume noua, prin intermediul figurilor de stil, ne putem chiar transpune in pielea personajelor si odata cu ele trecem si noi prin aventurile lor.Este foarte simplu sa ne derulam un film in cap atunci cand citim.Avantajul este acela de a alege singur personajele si decorurile fara sa fie nevoie de interventia regizorului, ba chiar noi putem fi propriul regizor.
Daca nu am fi avut carti nu cred ca am fi evoluat niciodata spre ceva mai bun decat bata si undita.Toate descoperirile care au fost facute de-a lungul timpului, au fost lasate ca mostenire prin scris.Daca scrisul nu s-ar fi iventat si odata cu el nu ar fi aparut cartile, fata de care tanara generatie are o repulsie din ce in ce mai mare, am fi ramas o populatie fara istorie si care nu cunoaste nimic altceva decat evenimente locale si foarte recente.
Dar nu...tanara generatie prefera sa treaca prin viata fara o cultura generala bine formata, prefera sa foloseasca cat mai mult internetul, chiar si pentru cele mai banale lucruri, fara sa se mai chinuie sa mai gandeasca si ei cat de cat si ne fascineaza din ce in ce mai mult fenomenele media.Poate ca intr-un fel nu ar trebui sa ne mai plangem atata ca in ziua de azi nu se mai citeste asa de mult pentru ca si site-urile de pe internet sunt accesate si citite zilnic de milioane de utilizatori.Grava problema este faptul ca ne multumim din ce in ce mai mult cu o informatie foarte concisa, fara foarte multe detalii si care de asemenea sa nu fie foarte multa.
Din pacate din ce in ce mai multi tineri considera cititul ca fiind o povara, nu o placere asa cum ar trebui sa fie si sunt foarte speriati atunci cand observa ca o anumita carte este mai groasa decat cele obisnuite, si fara sa stie despre ce este vorba in acea carte, o pun din nou pe raft.
Ceea ce multi tineri nu inteleg este faptul ca nu poti sa situezi cititul unei carti cu o seara in care iesi cu prietenii in club, pentru ca nu putem vorbi despre aceiasi relaxare.Cartea te poarta pe taramuri minunate atunci cand iti lasi imaginatia sa zboare, sa calatoreasca impreuna cu personajele din cartea citita.Pe cand iesitul cu prietenii in club, pe care il consideram foarte trandy, din contra, te oboseste si fizic si psihic si de cele mai multe ori anturajele prezente in acele locuri nu sunt tocmai cele mai bune de la care poti sa inveti tot felul de lucruri, asa cum poti sa faci din carti.
De fapt asta este problema.Cartea este o evadare din realitate, dar una serioasa, cu probleme, cu griji si cu frici, iar noi nu avem nevoie de asa ceva.Oamenii trebuie sa evadeze total pentru a se relaxa, trebuie sa isi lase creierul in pauza, pentru ca si asa saracul este foarte solicitat.Nu ne plac relaxarile constructive, pentru ca ne dau impresia ca si atunci facem ceva si noi, oamenii, nu ne putem relaxa decat daca vegetam.Inca nu consideram cititul o reala placere si probabil pana se va ridica la acest rang, va ramane destul de ignorat, la fel ca si pana acum.Intre timp o sa ne multumim cu viteza mare cu care ne traim viata, chiar daca nu suntem multumiti de nivelul de intensitate a trairilor sufletesti, pe care cartile ne-ar putea ajuta sa il crestem
Partea cea mai proasta este ca majoritatea tinerilor din ziua de azi nu fac altceva decat "sa isi traiasca viata la maxim" asa cum sustin ei, iar aceasta viata traita la maxim nu implica si scoala, invatatul, ci doar pierderea timpului in timp ce incearca sa se integreze in diferite cercuri si grupuri de prieteni, fara a mai sta un pic pe ganduri si a analiza daca acel grup este sau nu potrivit pentru ei, daca acel grup ii poate aduce anumite beneficii sau nu.
Dar nu are rost sa judecam doar tanara generatie, pentru ca de cele mai multe ori, aceasta lipsa de interes pentru carti si pentru lectura porneste din interiorul familiei si de la educatia primita.Putem observa faptul ca din ce in ce mai multi oameni nu mai sunt atrasi de lectura, ca si inainte.Poate din cauza lipsei de timp, a ritmului alert din fiecare zi sau poate chiar din cauza "secolului luminii si al vitezei" in care ne aflam si care ne ofera tot mai multe surse care sunt mai accesibile si mai rapide decat cititul unei carti.Dar in loc sa sprijinim tanara generatie si sa o incurajam sa isi dea mai mult interesul in ceea ce priveste cititul cartilor, nu facem decat sa ii incurajam sa foloseasca din ce in ce mai mult internetul, sa nu mai citeasca operele obligatorii pentru bacalaureat ci doar sa se multumeasca sa copieze un rezumat, iar eseul argumentativ se poate lua din manualele preparatoare, care mai nou se gasesc la fiecare colt de strada.
Ar trebui sa cadem putin pe ganduri si sa analizam situatia in care ne aflam pentru ca din ce in ce mai multi tineri ajung sa termine o anumita facultate si ei nici macar nu stiu ce sunt, ca sa nu mai vorbim ca multi dintre ei au o diploma in mana si atat pentru ca au terminat o facultate "de dragul de a face o facultate", fara sa depuna nici cel mai mic efort pentru a invata.Ar trebui sa ridicam un pic mai sus standardele si sa vrem mai mult pentru noi si nu pentru altii.
Dar din pacate vom realiza acest lucru un pic ca tarziu si momentan preferam sa ramanem cu viciile noastre de adolescenti care inca nu gandesc, ramanem cu iesitul in club weekend de weekend si cu satisfactiile mici, demne de atmosfera de bodega, lasand cartea undeva intr-un loc de care sa nu ne mai aducem aminte, pentru a nu ne face sa ne simtim vinovati si ignoranti...

pasiunea...?

" Fii liber, descatuseaza-ti inima, zboara pe aripile pasiunii!
Pasiunea, adiere zburdalnica, iti aduce libertatea.
E gandul ca mai exista cineva care traieste pentru a te intalni.
E o calatorie fara temeri printre stele catre infinit.
E puterea sa treci prin foc si sa mergi pe apa,
Sa transformi un vis in realitate!
Pasiunea e forta nesfarsita ce pune in miscare orice creatie.
E gandul ca cineva te asteapta dincolo, unde se ascunde soarele!
Vei uita pentru totdeauna cuvantul singuratate,
Iar pe buzele tale se va citi verbul "a iubi".
Fii liber, descatuseaza-ti inima...
Zboara pe aripile pasiunii...!