"Omul este in mod natural o fiinta sociala" spunea Aristotel.
Tot el spunea ca omul care este lipsit de "o cetate, se afla fie mai presus, fie mai prejos de om" si ca practic, omul lipsit de o cetate este asemeni cu acel om pe care Homer il ponegreste, adica omul "fara un neam, fara o lege si fara un salas".
Aristotel nu era de acord cu conceperea societatii umane drept ceva de ordinul artificialului.Inzestrat cu limbaj, fiinta rationala si etica, omul nu este o simpla existenta biologica, ci are o multitudine de aspiratii, dintre care cea mai cuprinzatoare ar fi aceea a obtinerii fericirii, care nu este insa posibila in conditiile solitudinii.
Aristotel suntine ca "omul este o fiinta sociala", datorita faptului ca "dintre toate vietuitoarele, numai omul are limbaj" si ca limbajul este o insusire proprie omului, deoarece serveste "exprimarii utilului si daunatorului, astfel omul este singura fiinta care sesiseaza dreptul si nedreptul".
El sustine ca fiecare om este asemeni "partilor fata de intreg" si acel om care este incapabil sa existe intr-o anumita comunitate sau este incapabil sa isi intemeieze o familie, este considerat ca fiind "o fiara sau un zeu".
Se spune ca omul se naste inarmat cu posibilitatea de a realiza "intelepciunea practica", virtutea, cu posibilitatea de a-si implini menirea pe acest pamant, dar in acelasi timp, aceste posibilitati se pot foarte usor folosi "in scopuri opuse".Tocmai de aceea, Aristotel sustine ca "omul este cel mai nelegiuit si mai salbatic in lipsa virtutii si este cel mai nesatul de dragoste si hrana".
oml este o creatie complexa si o imbinare de bine cu rau. Atat Aristotel cat si Homer au definit specia umana fiecare din perspectiva lui respectic societatea si solitudinea. Eu tind sa cred ca Aristotel are dreptate, omul are nevoie sa socializeze, ptr k vb ta el este o parte a unui intreg in care trebuie sa se integreze. Toate cele bune, te pupik si keep blogging because you do it well :)
RăspundețiȘtergere