Alexandra

Alexandra

Da din aripi si gaseste

joi, 17 decembrie 2009

Tot din categoria Azi...

In timp ce incercam si eu ca tot omul sa ma trezesc de dimineata, in incercarea mea de a ma dezmetici, vedeam in fata mea doar cana cu cafea aburinda. Savurandu-mi cafeaua, mi-am deschis cartea sa mai citesc cate ceva pentru ca ma gandeam ca peste zi nu o sa mai apuc. Tot citind, gasesc cate ceva despre marele filozof Kant, ceva ce pot spune ca mi-a placut.
"Kant sustinea ca nici ratiunea singura, nici simturile singure nu pot oferi un adevar sigur.Ratiunea singura o ia razna, iar simturile singure sunt moarte. Lumea cea adevarata, care ne starneste impresiile, n-o cunoastem. Kant a numit aceasta lume pe care nu o cunoastem "lucru in sine", numen. Numenul, acest miez al lucrurilor, nu-l poate cunoaste nimeni. Cand vrea sa ajunga la noi, el ia forma dictata de simturi si se organizeaza asa cum cere ratiunea noastra. Cand acest numen vrea sa intre in cetatea mintii noastre, el trebuie sa se supuie formalitatilor necesare, sa imbrace un anumit costum, sa pastreze obiceiurile si prescriptiile. Ratiunea nu poate sti nimic din ceea ce e in afara de zidurile cetatii, dar garanteza pentru ordinea si siguranta celor dinauntru. Prin urmare, si dupa Kant, lumea pe care o vedem e un vis al fiecaruia dintre noi, dar un vis care se formeaza dupa anumite reguli, nu asa la intamplare, dupa regulile "casei", adica ale sensibilitatii, ale judecatii si ale ratiunii.
Un vis al mortii-eterne e viata lumii-intregi..."
(Stefan Gheorghidiu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu