Poate putin impropriu spus, dar doi copii...un baietel si o fetita...care trec putin de gradul de maturitate al unor copii de varsta lor.Cei doi copii, in loc sa se joace cu "putza-n praf",intr-o seara in care s-au plictisit de lucrurile obisnuite "de copii", incep ei a filozofa, asa cum stiu ei mai bine.
Baietelul, foarte romantic de altfel, ii declara iubirea sa fetitei spunandu-i ca "o iubeste mai mult decat isi poate ea imagina".Acesta este punctul de pornire al celor doi copii.Fetita, romantica de-altfel si ea,incearca sa faca cumva ca declaratia ei sa sune altfel si ii spune ca si ea il iubeste "de la cer pana la pamant si inapoi de n ori".Baietelul, fiind cu cativa anisori mai mare decat ea, ii spune ca "distanta de la cer la pamant poate fi masurata dar dragostea lui ba".Fetita, entuziasmata fiind la auzul acestor vorbe, in inocenta sa, ii spune ca "distanta dintre cer si pamant nu poate fi masurata pentru ca cerul nu se opreste acolo unde zboara avioanele, ci merge pana la infinit".Baietelul, fuge repede la biblioteca sa si cauta repede intr-o carticica prafuita, de pe vremea cand tatal sau studia acea carte, o rasfoieste si apoi fuge inapoi si ii spune fetitei ca "infinitul face parte dintr-o multime si ca in concluzie poate fi determinat".Fetita, chiar daca vede ca baiatul nu se lasa si ca la orice el are o replica, sta putin pe ganduri si apoi ii spune ca "infinitul face parte dintr-o multime dar tocmai de aceea i se spune infinit, pentru ca nu este cert".Baiatul fuge iar la carticica prafuita si de data asta poate sa ii spuna fetitei, printr-o informatie mai complexa ca "da, intradevar nu poate fi determinat exact dar fiind inclus in ceva, este determinat indirect conform q.e.d (Quod erat demonstrandum)".Fetita, fara sa se gandeasca foarte mult ii spune repede ca "este determinat indirect dar chiar tu ai spus ca nu poate fi determinat exact si distanta de la cer la pamant, privita din perspectiva mea, nu poate fi masurata si distanta merge pana acolo sus de tot, intr-un loc numit paradis, care este mai presus de toate". Baiatul nosru, fara sa stea pe ganduri, ii spune fetitei ca "paradisul nu mai este demult sus ci se afla in bratele mele"...o replica luata din adancul sufletelului sau.Fetita, fiind putin mai visatoare din fire ii spune ca "in bratele tale e paradisul real, de pe pamant si paradisul cel de sus este ceva magic, mirific si care continua paradisul real pe care il faci aici pe pamant".
Discutia celor doi copii este intrerupta de un glas matur care le spune ca este ora sa mearga fiecare la culcare, cu promisiunea ca si maine este o zi in care se pot vedea si in care pot filozofa iar pentru ca deja incepea sa le placa.Fiecare, in patutul sau, se gandeste la ziua care urmeaza sa vina si adoarme fiecare, purtat de val, pe taramul viselor...
deci ideea de mai sus, pac pac ma-nţelegi este că cei doi să se duce la dracu la muncă sau sa citeşte nişte almanahe. Păi cum işi permite ei să discute de din astea când totul in lumea asta e bazat pe interes. Ce e prostia asta din capul lor că iubire, că infinit, că paradis...in loc să sheruiască noile manele de la Florin Mondialu si Eugen Cuceritoru face din astea. Ei nu se iubeşte pentru că dacă se iubeşte, aşa cum zici matale, atunci barosanu william shakespeare devine trist intrucât el s-a chinuit să scrie celebra melodie Romeo şi Julietta şi puradeii ăştia doi o trăieşte .
RăspundețiȘtergereP.S. Vezi ce fac dacă scriu in loc să dorm.
Update: Te iubesc mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine.