Un el si o ea!

Erau doi, un el si o ea...Ariana si Artur... doua suflete pereche, care cu timpul au ajuns sa formeze un intreg. Traiau in lumea lor lipsita de griji si de preocupari, crezand ca rautatea lumii nu ii va ajunge, dar din pacate nu tot timpul se intampla asa.
Dupa numeroase clipe de neuitat petrecute impreuna, sub clar de luna, jurandu-si mereu iubire eterna, ceva a inceput sa le umbreasca fericirea. A aparut o alta ea, o prietena, Ema...aceasta prietena era genul de fata foarte draguta cu toata lumea, care culmea, stia sa ii fie Arianei alaturi in cele mai grele momente, dar numai ea putea sti cu ce ganduri face toate aceste lucruri. Pana intr-o seara, Ariana a crezut ca prietena ei este perfecta si nu are nimic sa ii reproseze...acea seara i-a aratat din nou rautatea si invidia lumii...in acea seara, prietena ei, l-a invitat pe Artur la ea acasa, unde urma sa ajunga mai tarziu si Ariana...nebanuind nimic, dupa ce a vorbit cu Ariana si i-a spus ca el a ajuns deja la Ema si ca o asteapta acolo, s-a facut comod si a inceput sa vorbeasca cu Ema despre tot felul...in timp ce vorbeau, Ema s-a apropiat tot mai mult, tot mai mult de el...pana cand erau foarte aproape si isi simteau unul altuia respiratia. El a inceput sa se indeparteze de Ema, dar ea se apropia si mai mult de el, iar la un moment dat a incercat sa il sarute...el a respins-o foarte uimit, s-a uitat la ea si i-a spus foarte sincer ca nu intelege de ce se comporta asa avand in vedere ca el este cu Ariana, cea mai buna prietena a ei...Ema i-a raspuns ca il place foarte mult si ca l-a placut din prima clipa cand l-a vazut, doar ca nu a vrut sa recunoasca asta, dar de data asta nu s-a mai putut abtine...nu dupa mult timp, a ajuns si Ariana acasa la Ema, dar pentru ca cele doua prietene sa nu se certe in acel moment, Artur a luat-o de mana pe Ariana si i-a spus sa plece pentru ca mai vroia sa stea doar cu ea...cum era seara, s-au dus intr-un loc mai retras, unda sa poata vorbi in liniste. Acolo, Artur i-a spus Arianei tot ce s-a intamplat acasa la Ema, inainte ca ea sa ajunga...Ariana nu a putut sa spuna nimic, a ramas socata si se simtea din nou tradata...din nou a avut incredere in cine nu trebuia! Si-a dat seama ca poate avea mai multa incredere in el, iubitul ei, decat in prietena ei Ema...timpul a trecut, cei doi au continuat sa fie impreuna, dar Ariana s-a indepartat tot mai mult de Ema!
Este o simpla povestioara care mi-a venit asa in mine in tinp ce invatam:))...dar stau acum si ma gandesc la cat de rea si de invidioasa poate fi lumea din jurul nostru si la cat de naivi putem fi atunci cand ne alegem prietenii. Stau sa ma gandesc cat de usor, o intamplare de acest gen, poate distruge o relatie. Prietenii adevarati sunt extrem de putin, restul sunt doar cunostinte. Cineva mi-a spus ca ea nu crede in prietenie pentru ca patit foarte multe lucruri urate si a zis ca nu mai vrea sa fie dezamagita...astfel are doar cunostinte si se simte mult mai bine...cum nu are prieteni, nu are nicio asteptare de la nimeni si astfel nu poate fi nici dezamagita...m-a pus pe ganduri aceste vorbe ale ei, mai ales ca e un om matur, cu multa experienta in spate!