Sarutari fierbinti pe malul marii

Cei doi indragostiti s-au intalnit din nou, dar de data asta, fiecare isi dorea o intalnire mai speciala. Totul in jur parea mai special. Era o seara extrem de frumoasa, vantul adia foarte usor, iar stelele straluceau mai tare ca niciodata. El a ajuns primul, s-a asezat cat mai aproape de malul marii si o astepta cu nerabdare in timp ce asculta murmurul marii. Nu dupa mult timp a ajuns si ea. Era atat de frumoasa, incat atunci cand a vazut-o, a ramas fara cuvinte. Ochii ei albastrii erau de o frumusete rara, iar parul ei de culoarea soarelui era mangaiat incet de adierea vantului. Era asemeni unui inger pentru el. S-a apropiat cu pasi marunti de el, i-a luat incet mana intre mainile ei si in timp ce se uita timid la el, i-a spus in soapta ca i-a fost foarte dor de el. Aceste cuvinte i-au incantat auzul, a tras-o mai aproape de el, a luat-o in brate si a sarutat-o pe frunte. Tremura toata in bratele lui, dar in acelasi timp, se simtea extrem de fericita. Au ramas cateva minute imbratisati, fara a-si spune niciun cuvant, doar privindu-se unul pe celalalt cu multa atentie pana cand ea a rupt tacerea. I-a spus ca si-ar dori extrem de mult ca aceste momente sa dureze o vesnicie. Pentru aceste vorbe extrem de frumoase rostite cu sufletul deschis, el i-a oferit un sarut tandru, venit din adancul sufletului sau si incarcat cu toata dragostea sa. Tacerea s-a asternut din nou. El nu se putea satura sa o priveasca. O privea neincetat si tot nu ii era de-ajuns. Se intelegeau doar din priviri, iar de multe ori cuvintele erau de prisos. Dar printre sarutari calde si priviri neincetate, timpul a trecut foarte repede. Regina noptii, luna, dadea deja semne de oboseala si vroia sa ii faca deja loc soarelui. Cei doi si-au luat ramas bun foarte greu, dar ea i-a zambit si i-a spus ca la venirea noptii va fi iar aici, in bratele lui. Era fermecat de zambetul ei, iar inainte sa plece i-a spus ca si-ar dori sa-i poata fura zambetul pentru ca apoi sa il daruiasca din nou tot ei, ca sa il poata avea de la el!

Seara lor!

Seara deja s-a instalat, iar pe cer au pus deja stapanire multitudinea de stelute. Ariana si Artur au iesit la o mica plimbare...ajunsi intr-un loc foarte frumos, s-au intins pe iarba si tinandu-se in brate, se uitau la stele. Pe fundal parca se auzea o melodie...era de fapt melodia lor pe care fiecare o fredona in gandul lui. Atunci Artur s-a uitat in ochii ei si a inceput sa-i cante melodia: "Imi amintesc de tine, stateai in fata mea...A fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita. Cu bratele-amandoua, incerc sa te regasesc...Sa fim din nou impreuna, e tot ce pot, sa imi doresc. Cu gandul pret de o clipa sa te-nteleg as fi vrut...As fi ramas cu tine, ca am sa te pierd n-as fi crezut. Afara numai vantul, gonind prin noapte spunea...Sa las in urma timpul, ce mult prea,prea iute alerga. Privesc la trenul care, fugea nepasator...Caldura soaptei tale, ce-avea sa piara pana-n zori. Pornesc la drum prin noapte, in noaptea-n care ti-am zis...Ca numai tu dintre toate, doar tu esti fata din vis!"
Inainte ca ei sa formeze un cuplu, Arianei ii placea foarte tare melodia si mai tot timpul fredona ultimele doua versuri, doar ca, uneori, schimba putin si la ea era "baiatul din vis". Astfel, Artur si-a facut putin mai mult curaj si cei doi au inceput sa vorbeasca despre ei. I-a spus ca in sfarsit a realizat si el unele lucruri si ca in sfarsit a reusit sa vada, cum se spune, padurea de pomi. Astfel, dupa lungi discutii, au ajuns sa fie impreuna, sa se iubeasca atat de mult, incat au reusit impreuna sa treaca peste toate greutatile la care viata i-a supus.
Noaptea era frumoasa, iar stelele alcatuiau o lumina difuza, dar lacrimile de fericire din ochii Arianei straluceau. Cand i-a vazut lacrimile, Artur a strans-o si mai tare in brate, i-a spus din nou ca o iubeste, si ca este atata de fericit ca ea este alaturi de el...Ariana i-a spus la randul ei ca il iubeste extrem de mult si ca el reprezinta pentru ea "paradisul, intr-un iad care e omul"... iar buzele lor s-au unit ca intr-un tot unitar!

P.S. Da stiu, sunt chestii mai siropoase, dar ce sa fac eu daca momentan doar astea imi vin in cap. E perioada mai aiurea :p

Un el si o ea!

Erau doi, un el si o ea...Ariana si Artur... doua suflete pereche, care cu timpul au ajuns sa formeze un intreg. Traiau in lumea lor lipsita de griji si de preocupari, crezand ca rautatea lumii nu ii va ajunge, dar din pacate nu tot timpul se intampla asa.
Dupa numeroase clipe de neuitat petrecute impreuna, sub clar de luna, jurandu-si mereu iubire eterna, ceva a inceput sa le umbreasca fericirea. A aparut o alta ea, o prietena, Ema...aceasta prietena era genul de fata foarte draguta cu toata lumea, care culmea, stia sa ii fie Arianei alaturi in cele mai grele momente, dar numai ea putea sti cu ce ganduri face toate aceste lucruri. Pana intr-o seara, Ariana a crezut ca prietena ei este perfecta si nu are nimic sa ii reproseze...acea seara i-a aratat din nou rautatea si invidia lumii...in acea seara, prietena ei, l-a invitat pe Artur la ea acasa, unde urma sa ajunga mai tarziu si Ariana...nebanuind nimic, dupa ce a vorbit cu Ariana si i-a spus ca el a ajuns deja la Ema si ca o asteapta acolo, s-a facut comod si a inceput sa vorbeasca cu Ema despre tot felul...in timp ce vorbeau, Ema s-a apropiat tot mai mult, tot mai mult de el...pana cand erau foarte aproape si isi simteau unul altuia respiratia. El a inceput sa se indeparteze de Ema, dar ea se apropia si mai mult de el, iar la un moment dat a incercat sa il sarute...el a respins-o foarte uimit, s-a uitat la ea si i-a spus foarte sincer ca nu intelege de ce se comporta asa avand in vedere ca el este cu Ariana, cea mai buna prietena a ei...Ema i-a raspuns ca il place foarte mult si ca l-a placut din prima clipa cand l-a vazut, doar ca nu a vrut sa recunoasca asta, dar de data asta nu s-a mai putut abtine...nu dupa mult timp, a ajuns si Ariana acasa la Ema, dar pentru ca cele doua prietene sa nu se certe in acel moment, Artur a luat-o de mana pe Ariana si i-a spus sa plece pentru ca mai vroia sa stea doar cu ea...cum era seara, s-au dus intr-un loc mai retras, unda sa poata vorbi in liniste. Acolo, Artur i-a spus Arianei tot ce s-a intamplat acasa la Ema, inainte ca ea sa ajunga...Ariana nu a putut sa spuna nimic, a ramas socata si se simtea din nou tradata...din nou a avut incredere in cine nu trebuia! Si-a dat seama ca poate avea mai multa incredere in el, iubitul ei, decat in prietena ei Ema...timpul a trecut, cei doi au continuat sa fie impreuna, dar Ariana s-a indepartat tot mai mult de Ema!
Este o simpla povestioara care mi-a venit asa in mine in tinp ce invatam:))...dar stau acum si ma gandesc la cat de rea si de invidioasa poate fi lumea din jurul nostru si la cat de naivi putem fi atunci cand ne alegem prietenii. Stau sa ma gandesc cat de usor, o intamplare de acest gen, poate distruge o relatie. Prietenii adevarati sunt extrem de putin, restul sunt doar cunostinte. Cineva mi-a spus ca ea nu crede in prietenie pentru ca patit foarte multe lucruri urate si a zis ca nu mai vrea sa fie dezamagita...astfel are doar cunostinte si se simte mult mai bine...cum nu are prieteni, nu are nicio asteptare de la nimeni si astfel nu poate fi nici dezamagita...m-a pus pe ganduri aceste vorbe ale ei, mai ales ca e un om matur, cu multa experienta in spate!