Cei doi indragostiti s-au intalnit din nou, dar de data asta, fiecare isi dorea o intalnire mai speciala. Totul in jur parea mai special. Era o seara extrem de frumoasa, vantul adia foarte usor, iar stelele straluceau mai tare ca niciodata. El a ajuns primul, s-a asezat cat mai aproape de malul marii si o astepta cu nerabdare in timp ce asculta murmurul marii. Nu dupa mult timp a ajuns si ea. Era atat de frumoasa, incat atunci cand a vazut-o, a ramas fara cuvinte. Ochii ei albastrii erau de o frumusete rara, iar parul ei de culoarea soarelui era mangaiat incet de adierea vantului. Era asemeni unui inger pentru el. S-a apropiat cu pasi marunti de el, i-a luat incet mana intre mainile ei si in timp ce se uita timid la el, i-a spus in soapta ca i-a fost foarte dor de el. Aceste cuvinte i-au incantat auzul, a tras-o mai aproape de el, a luat-o in brate si a sarutat-o pe frunte. Tremura toata in bratele lui, dar in acelasi timp, se simtea extrem de fericita. Au ramas cateva minute imbratisati, fara a-si spune niciun cuvant, doar privindu-se unul pe celalalt cu multa atentie pana cand ea a rupt tacerea. I-a spus ca si-ar dori extrem de mul
t ca aceste momente sa dureze o vesnicie. Pentru aceste vorbe extrem de frumoase rostite cu sufletul deschis, el i-a oferit un sarut tandru, venit din adancul sufletului sau si incarcat cu toata dragostea sa. Tacerea s-a asternut din nou. El nu se putea satura sa o priveasca. O privea neincetat si tot nu ii era de-ajuns. Se intelegeau doar din priviri, iar de multe ori cuvintele erau de prisos. Dar printre sarutari calde si priviri neincetate, timpul a trecut foarte repede. Regina noptii, luna, dadea deja semne de oboseala si vroia sa ii faca deja loc soarelui. Cei doi si-au luat ramas bun foarte greu, dar ea i-a zambit si i-a spus ca la venirea noptii va fi iar aici, in bratele lui. Era fermecat de zambetul ei, iar inainte sa plece i-a spus ca si-ar dori sa-i poata fura zambetul pentru ca apoi sa il daruiasca din nou tot ei, ca sa il poata avea de la el!
