Am stat de multe ori să mă gândesc la acest subiect și de mult timp am vrut să îl aduc în discuție, dar nu aveam o temă foarte bună ca să îmi pot expune frustrarea, dar acum am găsit, așa că am să mă pun pe treabă și am să încep relatarea.
Semestrul acesta am început să facem practică de specialitate și grupa mea face practică la un spital pentru copii cu probleme locomotorii. După ce am fost prima dată, mă durea sufletul. Este ceva inexplicabil. Cred că pentru mine nu este un domeniu tocmai bun, mă refer la faptul că nu știu dacă aș avea rezultate lucrând cu copiii, având în vedere că mă doare sufletul când văd niște ființe nevinovate care suferă și se chinuie, având în vedere cazurile pe care le-am văzut acolo.
Dar nu despre asta vroiam să vorbesc.
Am întalnit un caz, despre o fetiță de 7 anișori, care are tetrapareză. Nu poate să facă mai nimic de una singură. Ca să intru în tema sugerată de titlul acestei posări, am să vă spun că această tetrapareză se datorează mai mult faptului că, mama, cand a intrat în travaliu, și-a sunat doctorița să îi spună, în ideea că îi va spune să meargă imediat la spital, dar doamna doctor i-a spus să ia niște medicamente care să îi mai întârzie un pic travaliul deoarece ea vine de la munte și ajunge în oraș abia peste 3 ore. Practic, copilul a rămas fără lichid și fără aer.
Acum stau să mă gândesc, oare cât de inconștientă a putut să fie acea doamnă doctor încât să îi spună bietei femei să ia acele medicamente, fără să o înștiințeze de efectele negative...Nu era mult mai simplu să îi spuna să meargă la maternitate și că va veni și ea acolo când va ajunge de la munte?!?!?!
Nu vreau să spun că vina este doar a doamnei doctor, pentru că, cred eu, pe undeva și mama are o vină. Oricât de ignorantă ești și oricât de puține lucruri știi, tot îți dai seama că în acele momente nu mai stai pe gânduri!
Nu are rost să vă spun cum se simțea mama fetiței atunci când povestea cum s-au întâmplat lucrurile. Se vedea foarte clar că regretă ce a făcut și că suferă din această cauză.
