O noua dimineata!

Avand in vedere ca aseara am ramas singura acasa, am profitat (intr-un mod aiurea spus) de singuratatea mea...meditand, analizand, certandu-ma pe mine, multumind pentru anumite lucruri. Aseara simteam un sentiment de frica care ma apasa asa ca m-am descarcat asa cum am stiu eu mai bine pentru ca deja stresul isi spune cuvantul din ce in ce mai des...tata incepe sa devina din ce in ce mai cicalitor, de parca as fi inapta si nu as sti ce am de facut (aici ma refer la invatat si bac si tot tacamu), nu imi convine nimic mai nou, totul mi se pare aiurea si de multe ori ma abtin sa nu plang. Imi plac momentele cand sunt singura, cand nu am pe nimeni care sa ma bata la cap...si ador momentele cand El ma tine in brate dupa ce am plans. Imi era frica de tot si in acelasi timp de nimic. S-au intamplat prea multe in ultimul timp si inca nu reusesc sa vad luminita de la capatul tunelului. Desi prietenii imi sunt alaturi, nu prea ma face sa ma simt mai bine. Singura persoana care ma linisteste esti Tu si aseara si Tu erai plecat pentru ca a trebuit.
Acum deja e dimineata...stiu ca dupa ce am adormit printre lacrimi si suspine am visat ceva...ceva frumos...dar nu mai stiu ce! M-am trezit pe la ora 6 pentru ca nu mai reuseam sa dorm. Acum mai pot profita inca de faptul ca sunt doar eu ca sa imi fac dimineata cat mai placuta.
Mirosul de cafea deja imi inunda narila, ma pregatesc sa imi iau si tigarile si ies pe balcon la aerul proaspat al diminetii cu prietenii de nadejde din totdeauna!
Tocmai mi-am dat seama ca de fapt azi e si vineri, mai mult decat perfect!
O vineri cat mai frumoasa si insotita de razele soarelui mai calduroase.

P.S. Buna dimineata!