e frig si miroase a pustietate in jurul meu. Probabil unii vor crede ca aiurez dar momentan asa e si multi nu vor intelege. Dar nu asta urmaresc. Urmaresc sa ma descarc. Momentan mi s-a sters de pe fata zambetul urias pe care il am de ieri. Momentan iar au aparut norii. M-am saturat de ei, nu ii mai suport. Nu norii de pe cer, ci norii care pot aparea in viata de zi cu zi, problemele. Ar trebui sa ii ofer sprijin si foarte multa sustinere dar uneori simt ca nu am putere, ca nu mai pot. Oricat de mult incerc sa fiu tare, momentele lui de depresie sau momentele in care nu are chef de nimic si cand nimic nu e bine si toate ies pe dos, ma pun la pamant si ma lasa fara puteri, desi stiu ca in mare parte nu are nicio legatura cu mine ci cu lumea din jur, cu sistemul si toate cele. Atunci cand din cauza lucrurilor si a problemelor de care se loveste in viata de zi cu zi, isi doreste sa plece cat mai departe pentru ca nu mai suporta tara asta si vrea sa fie unde era acum un an si era fara nicio grija nu pot sa spun nimic...imi dau lacrimile si atat. Ma gandesc cu oroare la faptul ca s-ar putea intampla asa si sa plece...chiar daca teoretic, din moment ce il iubesc si lui i-ar fi mai bine ar trebui sa il incurajez sau sa il las sa plece...in privinta asta sunt foarte egoista, il iubesc prea mult si am nevoie de el langa mine.
