Of Doamne

Totul mi se pare atat de aiurea in momentul de fata. Nu am chef de nimic. Ma misc atat de greoi. Si cand stau sa ma gandesc ca inca nu am multe de facut...doar sa ma duc zilnic 2 ore la condus iar instructorul ma ia din fata blocului si apoi poate sa ma duc la el...in rest nu am altceva de facut. Nu am chef nici sa ies cu fetele. M-am saturat. Si nu mai pot sa dau vina pe monotonie pentru ca daca as vrea, as avea ce sa fac, dar nu ma multumeste nimic. Sunt deja 3 luni bune de cand a inceput toata starea asta si pana acum am dus-o cumva, dar acum simt ca nu mai pot...simt ca am ajuns la limita. Nu cred ca ma intelege cineva avand in vedere ceea ce am spus pana acum pentru ca am luat-o pe ocolite. Nici eu nu stiu cum sa o spun. Mi-e frica intr-un fel sa o spun. Adica nu vreau ca sa se simta prost pentru ca in fond nu e vina lui. E vina...nu stiu a cui e vina...asa a fost sa fie...astea sunt vremurile pe care le traim in ziua de azi si asta e sistemul nostru infect. Bun...acum sa nu ma mai tot rotesc in jurul nimicului...si am sa incerc sa spun practic ce am de spus. De 3 luni bune el a ramas fara loc de munca si se chinuie intr-una sa isi gaseasca un loc de munca si nu reuseste. E greu asa, avand in vedere ca de 3 luni nu mai are niciun leu. Nu pot sa imi imaginez cum se simte el dar eu efectiv nu mai pot. De 3 luni de zile doar eu bat tot orasul ca sa ajung in celalalt capat de oras la el...schimb 2 mijloace de transport ca sa ajung la el si imi ia aproape o ora asa ca nu imi permit sa stau foarte mult la el si asta pentru ca mai am nevoie de inca o ora ca sa ajung acasa si cum ma intorc cu mijloacele de transport nu prea imi place sa vin mai tarziu de 9 de-acolo singura. El neavand niciun leu nu are cum sa vina la mine si nu pot sa il pun sa vina pe jos atata drum. De 3 luni de zile nu am mai iesit nicaieri cu el decat atunci cand am mers cu corturile pentru o seara ca nu a vrut sa mergem de la inceput si inainte de a merge ne-am certat pentru ca el nu are bani, dar eu vroiam sa mergem si chiar aveam bani ca sa mergem amandoi. De atunci nu am mai iesit nicaieri, nici macar sa ne plimbam pentru ca e foarte irascibil, nu are chef sa vada pe nimeni, sta tot in casa, nu are chef de nimic...pe de o parte ii inteleg starea...dar pe de alta parte, mai e vorba si de mine si de ceea ce eu imi doresc...mai vreau si eu din cand in cand sa mai ies sa ma plimb, nu vreau mai mult. M-am saturat sa plec de-acasa, sa stau printre oameni cu tot felul de mirosuri si inghesuita si sa ajung intr-o alta casa. De multe ori imi e atat de greu sa ma pornesc iar sa ma duc la el desi chiar vreau sa merg sa stau cu el...si chiar il iubesc. Problema e ca nu stiu cum sa ii spun toate astea pentru ca nu vreau nici sa il supar ...si de multe ori ma gandesc ca sunt egoista pentru ca el are probleme ...dar uneori ma mai gandesc si la mine!

De ce?

De ce tot timpul incercam sa facem pe plac persoanelor din jurul nostru, chiar daca noua nu ne convine? De ce incercam sa facem totul sa fie bine, mai mult in favoarea celuilalt, doar pentru a nu strica ceva in relatia de prietenie pe care o avem cu o persoana? Nu contest faptul ca prietenii aia adevarati sunt foarte importanti, dar cred ca uneori mai este cazul sa intervina si acea doza de egoism pe care o avem fiecare dintre noi...si cand vine vorba sa decizi in ceea ce priveste viitorul tau, sa o faci, indiferent de parerea si dorintele prietenilor...atunci e necesar sa te pui pe tine in prim plan si sa alegi pentru tine si ceea ce iti convine tie mai mult.
Dar nu, ea, Luana nu e asa...a luat-o ca pe o provocare, o provocare de a face ceva care nu e sigura ca i-ar placea, dar merge acolo pentru a mai sta inca un an cu o prietena a ei cu care se intelege foarte bine...din pacate e o persoana foarte influentabila si prietena ei si-a dat seama de acest lucru. Ceea ce a pus-o pe ganduri, a fost discutia pe care a avut-o cu prietenul ei, mult mai matur si care i-a spus ca atunci cand iti alegi facultatea, ti-o alegi in functie de ceea ce iti place si ca daca ea va merge la nu stiu ce chestie cu economia, unde isi pune creativitatea...o lasa undeva pe un raft? Nu ar fi o problema, dar ea vrea sa faca doar 1an de facultate pentru ca de la anu, cand implineste 20 vrea sa mearga sa faca cursul de stewardesa, ceea ce cred ca e o provocare destul de mare.
Luana este o persoana foarte creativa, cu o imaginatie increbila...toate mergem la ea sa ne aranjeze. Are un stil de a se juca si de a combina culorile pe pleoape, incredibil...Parerea mea ar fi ca daca tot pierde 1 an pentru ca e obligata, macar sa il piarda cu folos si sa faca ceva care chiar sa ii foloseasca mult mai mult dupa ce isi va incheia cariera de stewardesa pentru ca nu cred ca dupa cativa ani de munca, ea va mai veni in tara sa isi continue facultatea aia cu economia. Si culmea e ca nu vrea sa intelegea ca de fapt face acest lucru pentru ea, persoana care i-a gasit punctul ei cel mai vulnerabil si pe care il exploateaza la maxim.