De ce unii refuza asta?

Vorbeam aseara cu o prietena de familie foarte buna, cu care ma inteleg foarte bine, pot sa vorbesc orice cu ea, ma ajuta atunci cand este cazul.
Dupa ce am vorbit cu ea, am cazut pe ganduri...ea impreuna cu sotul ei muncesc extrem de mult ca sa le fie bine, sa aiba de toate si sa nu le lipseasca nimic, dar amandoi au trecut de varsta de 30 de ani si nu vor sa aiba copii. La fel sunt si sorele ei. Cea mica lucreaza in Germania impreuna cu sotul ei si nu s-au gandit nicio clipa ca vor sa aiba un copil, desi au in jur de 30 de ani, o varsta la care esti destul de matur pentru a putea creste un copil si chiar iti doresti asta. De cea mare, nu are rost sa mai vorbesc, a muncit toata viata pentru a avea de toate si practic, ce are? Masina, casa si bani.
Nu pot sa inteleg astfel de oameni.
Sunt de acord ca pana la o anumita varsta iti faci de cap si te distrezi fara prea multe batai de cap, dar la un momendat fiecare dintre noi se aseaza la casa lui si isi intemeiaza propria sa familie. Teoretic, dupa ce ajungi sa te casatoresti, dupa un anumit timp de la casatorie, depinde de la caz la caz si de la persoana la persoana, ajungi sa iti doresti un copil, ca sa te simti implinit.
Nu inteleg ce rost are sa muncesti toata viata si sa te lupti sa faci cat mai multi bani. Pentru cine faci asta? Ai practic un rost pe lume? Sentimentul pe care il ai atunci cand ai propriul tau copil, este un sentiment unic, grandios, sublim, ce nu poate fi compensat cu faptul ca ai o viata linistita, lipsita de griji.
Este o alta etapa a vietii care trebuie si ea parcursa. Este un nou sentiment de care trebuie sa ai parte. Este ceva ce nu poate fi descris in cuvinte. Practic esti persoana care da viata unei alte fiinte, care cu fiecare zi care trece, iti lumineaza viata.