Epuizata

Tocmai am ajuns acasa dupa o zi intreaga petrecuta la strand in Ungaria. Nu cred ca are rost sa ma pun sa vorbesc despre preturile si conditiile care sunt acolo chiar daca faci in jur de 20 de km pana acolo. E logic ca la noi, chestia asta lasa de dorit. Noi stim sa punem doar preturi cat mai mari, dar conditiile nu sunt nici pe departe pe masura pretului.
Bun, oricum nu despre asta vroiam sa spun. Am avut parte de o zi extrem de frumoasa, cu mult soare, relaxare, in care am uitat de griji, iar pentru ziua asta tin sa ii multumesc Imolei pentru ca daca ea nu insista nu mergeam. Dupa o zi intreaga, am pornit si noi inspre casa, totul bine si frumos. Era imposibil sa nu se intample ceva, care sa strice toata ziua si sa umbreasca toate momentele frumoase din aceasta zi. Am fost foarte frumosi impreuna, m-am simtit extraordinar de bine alaturi de el si in timp ce stateam si ma topeam la soare, ma gandeam la faptul ca efectiv nu ma intereseaza cine trece pe langa mine si cat de bine arata, pentru ca, pentru mine doar el conteaza. Am putut in sfarsit sa vorbesc cu el despre problema care pe mine ma macina si ne-am inteles chiar mai bine decat ma gandeam. Doar ca era imposibil sa nu se termine prost. Am ajuns sa ne certam pentru o prostie.
Nu pot sa inteleg de ce tot timpul, dupa o zi in care te-ai simtit extraordinar de bine, trebuie sa se intample ceva mai neplacut. Sa ai o noapte mai linistita? (ironic vorbind) ...sau e in loc de urarea calduroasa de "noapte buna"?

Si s-a dus!

Si s-a dus starea mea de bine...si asta nu doar din cauza vremii.
Da, e si vremea unul dintre factorii care a contribuit, dar mai e inca unul, unul care imi toaca nervii in fiecare zi si tot timpul tac, pentru ca asa am fost de mica invatata sa nu comentez si sa nu raspund urat, dar la un anumit moment o sa explodez si o sa rabuvnesc si atunci o sa vada si el.
Pe langa faptul ca pana acum imi toca capu cu vesnica intrebare "Ce faci, n-ai de invatat?", chiar si atunci cand venea acasa asta era in loc de salut, acum a trecut la cu totul altceva. Totul a inceput de la o simpla intrebare de-a mea, catre mami...am intrebat-o daca nu se mai impart pliante. Nu de alta, dar momentan ai mei au extrem de multe cheltuieli cu de toate si pana la sfarsitul scolii mai trebuie sa imi iau destule, si doar pentru scoala, ma gandeam ca daca ma duc 2-3 ore sambata mai imi ies 40 de lei. Nu sunt foarte multi, dar sunt niste banuti de buzunar si macar nu mai trebuie sa le cer lor, ca eu cu aia ma descurc o saptamana. Si apoi am oftat si le-am zis alor mei ca abia astept sa fie 2 iulie sa pot sa imi caut de lucru si sa am bani.
Si de-aici a inceput...tata m-a luat ca o prietena de-a noastra de familie l-a intrebat daca eu vreau sa fac facultatea la zi si ca el, dupa aceasta intrebare, s-a gandit ca intr-un fel poate ar fi mai bine sa nu o fac la zi ca asa as mai putea si eu sa lucrez...ar fi niste bani in plus si ar fi altfel...il inteleg si pe el, da cum pnm sa fac psihologia la fara frecventa? Stiu ca este, da mi se pare o porcarie. Stiu ca la psihologie, trebuie sa studiezi destul de mult si individual, dar oricum mai ai nevoie de unele explicatii suplimentare.
Al meu tata, in sfarsit si-a dat seama ca sunt sanse sa nu intru la fara taxa, chiar daca media mea momentan zboara de 9,40 si depinde doar de bac. Si ca va fi foarte mult, si nu stie cum se va descurca si cum vom face...stiu ca e greu, da ma enerveaza gandirea asta asa de pesimista! Asa ca nu m-am mai putut abtine si i-am spus sa stea linistit pe curul lui si sa nu isi mai planga atata de mila, pentru ca am sa lucrez, am sa imi pun bani deoparte si o sa reusesc cumva sa imi platesc eu facultatea si asa nici nu are ce sa mai comenteze in momentul in care va vedea ca am restante. Logic, dupa cum banuiam, s-a enervat, a iesit din camera si a trantit usa.
Pai daca nici asa nu-i bine, atuni cum pnm ii bine? Nu e bine ca vezi doamne, vor fi prea multi bani si se teme ca nu are de unde, da nu e bine nici daca ii spun ca eu am sa lucrez si am sa imi si fac facultatea la zi. Pai atunci sa imi zica el mie o solutie, care sa fie buna ca eu nu m-ai inteleg nimic.

P.S. uneori as vrea sa spun stop si sa uit de toate...sa ma inchid intr-o camera si lumea sa uite de mine si eu de lume...iar apoi, intr-un final sa se termine tot!...doar pe tine te-as pastra din toata lumea asta mare!