Acasa

Am revenit si eu acasa dupa un weekend intreg petrecut in sat la bunici. Am reusit in sfarsit sa merg si pe la ei ca anul acesta nu prea am fost, plus ca am zis ca mi-ar prinde bine putin aer mai curat ca sa pot sa ma relaxez si mai aveam si niste ganduri, ca nah, bunicii adica...intelegeti voi...vorba aceea, daca nu curge, picura! Am avut parte si de relaxare, de ore intregi in care am stat in curte, sub nucul cel batran, pe o bancuta si am citit, lasandu-ma purtata de val. E nucul amintirilor mele...sub acel nuc, cand eram micuta, imi gaseam tot timpul de lucru, ba stateam la umbra, ba acolo imi faceam casuta, ba ma ascundeam ore intregi de ceilalti. Acum am stat sa citesc. Am profitat din plin de faptul ca verisorului meu nu i-a mers calculatorul, asa ca am putut sa ma deconectez putin de la viata de zi cu zi. Duminica, desi era foarte cald afara, nebunei de vara-mea i-a venit o idee, sa mergem naiba stie pe unde, sa ne plimbam ca sa putem dormi noaptea mai bine. Zis si facut. Pe la ora 16, ne-am pornit de-acasa, eu, verisoara mea, prietenul ei, matusa mea si baiatul ei. Am inceput sa tot urcam pe diferite dealuri pana nu am mai putut nici unul dintre noi. Am avut oricum putin noroc deoarece sus mai adia din cand in vantul...am avut astfel parte de aproape 4 ore pline de peisaje pitoresti, care mai de care...locurile in care mama si-a petrecut copilaria. Asta am putea sa spunem ca a fost partea frumoasa.
Acum sa spun si aia urata...urata daca bagi in seama ce spun ceilalti si te intereseaza parerea celor din jur. In general nu prea ma intereseaza parerea celor din jur sau ce cred ei despre mine...ma intereseaza doar parerea persoanelor cu adevarat importante din viata mea. Ei bine, pana acum 2 ani eram in fiecare vacanta la bunici si stateam cu lumea de pe-acolo. Cum de 2 ani nu prea ma mai duc sau si daca ma duc, stau mai mult pe-acasa cu bunicii, lenevesc si mai ies din cand in cand la o tigara, lumea a inceput sa barfeaca. M-am saturat de atatia frustrati care nu au ce face si nu stiu cum sa se bucure de viata lor, incat se simt tot timpul nevoiti sa observe si cel mai mic detaliu la celelalte persoane ca mai apoi sa barfeasca cu toata lumea si sa il mai si infloreasca. Dar asta este, in fond si la urma urmei, nu prea avem cum sa schimbam lumea.