"Mama a fost prima mea intalnire cu in inger."- Neale Donald Walsch"Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si in inimile copiilor."- William M. Thackeray
E vorba de ea, de mama! Persoana care ma sprijina in orice moment, persoana care mereu ma ajuta cum poate ea mai bine si e dispusa mereu sa faca orice ca mie sa imi fie bine ...dar in momentele in care o vad ca pune capu pe masa si incepe sa planga fara niciun motiv, incat abia mai poate respira, nu mai sunt capabila sa mai fac absolut nimic. Ma blochez si singurul lucru pe care il fac e sa ma duc sa o iau in brate. Ma strange cu toata puterea ei si isi inabusa fata pe umarul meu. Plange neincetat pret de cateva minute bune, abia se mai tine pe picioare si are impresia ca pluteste. Dupa ce se linisteste e totu ok pentru ea, dar dupa astfel de momente eu sunt praf, nu mai am chef de absolut nimic, nu sunt capabila de nimic si ma cert cu toata lumea pentru ca nimic nu imi convine. Ma doare sa o vad asa si problema cea mai grava e faptul ca nici nu pot sa fac prea multe ca sa o ajut pentru ca plange fara niciun motiv...acum de cand ia medicamente s-a mai linistit, nu mai sunt asa de dese momentele acestea ca si in ianuarie cand s-a simtit foarte rau...acum se intampla mai rar...dar oricum doare...si in unele momente imi e atat de greu sa vorbesc despre asta si sunt atat de irascibila si de suparacioasa.
Vreau sa fie bine, sa nu isi mai faca atatea griji si sa nu se mai consume atat pentru ca nu are niciun rost!
