Alexandra

Alexandra

Da din aripi si gaseste

miercuri, 2 februarie 2011

M-am saturat


M-am saturat de toate ideile astea preconcepute. M-am saturat ca toti oamenii sa fie foarte priceputi in toate si sa considere ca doar ei stiu adevarul si altceva nu mai conteaza. M-am saturat de simpla parere ca, daca esti copilul meu, eu stiu ce e mai bine pentru tine si incerc sa te protejez. Dar de unde stiu ei asta? Au un filling datorita dragostei pe care mi-o poarta? Dar daca ce cred ei ca e bine pentru mine se dovedeste sa fie total gresit? Daca ce ei considera ca e bine pentru mine imi face pe de o parte rau sau imi creeaza o stare de naplacere? M-am saturat sa ma lupt cu morile de vant si sa incerc in zadar sa explic de ce vreau sa fac anumite lucruri care imi plac cu o anumita persoana si nu cu altele. Degeaba stau si explic ca vreau sa ma duc cu cineva anume undeva si nu cu o loaza de lume, m-am saturat sa explic ca am nevoie de anumite momente in care sa fiu doar eu cu el si ca acele momente nu mi le m-ai poate oferi nimeni. M-am saturat sa incerc sa tot explic ca am crescut, ca am nevoie sa fac alte lucruri total diferite fata de cele pe care le faceam la 5 ani sau la 10 ani. Uneori as vrea sa uit de toate, sa nu ma mai intereseze ce zic ei si sa fiu fiica aia razvratita care face tot ce ii vine in cap!

24 de comentarii:

  1. Uf, dar ce suparata esti! Asa sunt parintii, uneori nu observa ca le-au crescut copiii. Si nici nu-si dau seama ca uneori cea mai mare dovada de iubire fata de copilul tau este sa-i lasi libertatea de a alege. (depinde si de copil evident, dar am senzatia ca tu esti unul bun).

    Poate esti ceva mai stresata in aceasta perioada si de aceea te consumi de la anumite lucruri. Ia-o mai usor! Vor trece toate, ai sa vezi.

    RăspundețiȘtergere
  2. [...]M-am saturat sa ma lupt cu morile de vant si sa incerc in zadar sa explic de ce vreau[...]

    Crede-ma, ca la un moment dat, si eu simteam la fel. Si parca toata lumea era cu susu-n jos, si eu singura care constientizam anumite lucruri. Si am continuat sa explic, sa ma stresez, sa motivez dorintele mele, sa spun calm ce vreau, apoi sa tip, sa urlu in gura mare. Deh, draci. Ai mei, si lumea, tot pe dos.

    Pe urma, mi-am dat seama ca defapt daca majoritatea e pe dos, si tu esti ''normal'', nu vei castiga niciodata. Am inceput sa tac. Sa aprob. Sa spun ''Ok. aveti dreptate''. Dar in gandul meu ''Las' ca am eu grija de mine''. Mi se spunea ''Nu face asta. '' --- ''Nu fac .''. Iar dupa 5 minute fix acel lucru il faceam. Calma si cuminte. :) Si toti ma apreciau pt intelegerea de care dadeam dovada. Intr-o propozitie, pe care trebuia sa o zic simplu, de la inceput ''Zi ca ei, si fa ca tine''

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru sfat Dara...stiam ca va veni un sfat bun de la tine:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Amanta am incercat si sa zic ca ei si sa fac ca mine, dar uneori ma satur. Adica vreau sa aprecieze si faptul ca nu ii mai mint si ca le spun adevarul si nici asa nu e bine. Nu mai inteleg nimic

    RăspundețiȘtergere
  5. Totul va fi bine. Stiu ca ai auzit asta de suteee de ori, dar asa va fi. Asta e gandirea lor, si nu prea avem cum sa o schimbam noi. Cu toate ca imi lasi impresia de fata cu picioarele pe pamant, care stie ce vrea, si care isi poate purta de grija. Vei fi ok. :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Sarac inger fara aripi, cum te zbati tu sa zbori si nu reusesti:) Nu mai incerca sa fugi, de ce fugi? De cei care te iubesc si incerc sa aiba grija de tine? Acum totul pare foarte neplacut, simtindu-te constransa din toate partile, dar nu-ti dai seama ca de fapt lucrurile ar putea sa stea cu mult mai rau. Incearca sa iei viata asa cum este si sa cauti portita de scapare in lucrurile atat de apropiate tie, dar pe care nu le observi

    RăspundețiȘtergere
  7. pffu .. Alexandra , o sa vezi totusi ca la randul tau , o sa faci la fel cu copii/copilul tau .. Eu am doar 16 ani , da` il am pe fratimiu de 5 .. si cateodata raman masca cand ma vad ca ii fac aceleasi observatii pe care mi le facea mama mie ..
    Asa ca , suporta .. si gandeste-te ca e totu` spre binele tau :D

    RăspundețiȘtergere
  8. uite asa usor te descarci de toate....faptul ca ne-ai spus noua ce te doare e un pas mai departe...o sa fie bine ;) poop

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu mai fi suparata...candva iti vor lipsi acestea..cum sune si Iulia..rabdare..:*

    RăspundețiȘtergere
  10. n-ai idee cat de bine te inteleg:(
    si mie mi se intampla la fel de multe ori.
    Insa incerc sa ma prefac ca nu-mi pasa si uneori chiar ajung sa cred ca asa e.
    Poate ca iulia are dreptate, poate trebuie sa avem rabdare>:D<

    RăspundețiȘtergere
  11. Dudus stiu ca in final totul va fine. Povestea e mai complicata decat pare. Si e greu atunci cand iubesti o persoana si esti mai mult decat hotarata in ceea ce priveste viitorul tau alaturi de acea persoana si tatal are ceva impotriva sau cand esti mai fericita si ii spui ceva in legatura cu acea persoana iti raspunde sec da bine esti tu naiva!

    RăspundețiȘtergere
  12. Rosaline nu incerc sa fug de cei care ma iubesc, pur si simplu ma deranjeaza ca nu ma sprijina cand vine vorba de el si mi se taie tot elanul atunci cand vad ca din fiecare vorba al tatalui meu reiese faptul ca nu este deloc deacord cu el.

    RăspundețiȘtergere
  13. mishi nu am spus ca nu e spre binele meu sau ca nu imo vor binele, departe gandul, dar ma enerveaza faptul ca cel putin tata nu incearca sa ma inteleaga si pe mine si sa realizeze ca sunt la fel ca el, la fel de incapatanata. Toata discutia a pornit de la faptul ca vreau sa merg la Stana de vale dupa sesiune si vreau sa merg cu el si la tata nu ia prea convenit ca de ce numai cu el pot sa merg.

    RăspundețiȘtergere
  14. Lavi H. si eu incerc de multe ori sa ma prefac ca nu imi pasa si sa nu arat ca ma doare, dar apoi, cand ajung in camera doar eu stiu ce e in sufletul meu

    RăspundețiȘtergere
  15. pff avem aceleasi probleme. dar cred ca solutia nu e sa o faci pe rebela ca asta o sa ii infurie si mai tare si in continuare va fi un razboi .
    la unii parinti functioneaza cu urlete la altii nu.
    incearca sa ii impaci si pe ei, dar tu fa cum stii ca e mai bine pentru tine.
    si ce este cel mai important, nu te consuma psihic ca nu o sa rezolvi nimic. ei sunt asa si la varsta lor, mentalitatea nu li se mai schimba. :))

    sper ca situatia va deveni mai buna :*

    RăspundețiȘtergere
  16. Ceva bun in toate "relele" trebuie sa fie.
    Ei nu accepta parerile tale si tu nu accepti conceptiile lor. Nu mai au 20 si ceva de ani sa fie ca tine. Probabil ca ei asa cred..
    Rabdare, vor trece toate. Iar daca nu...incearcati amandoi sa fiti de acord cu ei pe cat posibil. La mine a mers.
    :*

    RăspundețiȘtergere
  17. #alexandra, tu crezi in destin? Daca da, inceteaza sa iti mai faci atatea probleme :) pup

    RăspundețiȘtergere
  18. sincer nu prea cred in destin, cred ca ai un drum in viata de strabatat, dar care e mai mult schitat si destinul ti-l faci tu, prin alegerile pe care le faci de-a lungul vietii

    RăspundețiȘtergere
  19. Hey i'a initiativa.Spunei ca nu iti pasa de ce crede el,ca numai esti copil..si te vei duce cu persoana pe care o iubesti unde vreti voi.
    Ai o varsta Alexandra..nu inteleg de ce iti mai asculti si acum parintii..e ceva de genul "Tata,ma lasi sa ies afara?Si el spune nu!iar tu pleci spasita in camera tA".Eu nici 18 ani nu am si nu'mi pasa cand ai mei nu sunt de acord cu ceva..fac in asa fel incat sa fie ca mine.eu le'am explicat cum sta treaba si au incredere in mine si ma lasa..
    Consider ca esti destul de mare si de matura incat sa stii ce vrei si stii pe cine sa asculti si pe cine nu.Nu crezi ca e cazul sa mai faci si ce vrei tu ?nu numai ce vor parintii?
    Ai grija de tine.:*

    RăspundețiȘtergere
  20. nu-i cer voie cand plec undeva pt ca deja e absurd, dar pur si simplu ii spun pentru ca asa mi se pare normal. oricum fac ce vreau eu pana la urma ca daca nu se poate cu adevarul, merge si cu alte metode si tot ce vreau eu fac. dar stii ce ma enerveaza, ca atunci cand vreau sa fiu sincera cu el, sa ii spun ce vreau sa fac, unde vreau sa ma duc si cu cine de cele mai multe ori nu ii convine. si m-am saturat sa ii spun ca ma duc cu aia si cu aia doar ca sa ii convina lui. Pur si simplu am fost sincera, dar ma enerveaza ca nu intelege ca am nevoie si de momente in care sa stau doar cu el, ca ma simt mai bine cu el dacat m-as simti cu oricare alta prietena de-a mea. Bine, pe de o parte am inceput sa ii inteleg reactiile si asta pentru ca ii este frica ca intr-o zi am sa vin acasa si am zic gata, eu de maine ma mut la el si noi ne vom intemeia o familie si toate cele.

    RăspundețiȘtergere
  21. Cred ca de asta le este cel mai frica parintilor..ca vom pleca intr'o buna zi si nu stiu cum sa faca sa prelungeasca anii de stat la ei..totusi si ei au plecat de langa parintii lor..asa o sa facem si noi..dar asta nu inseamna ca nu o sa'i mai vedem.Se poarta de parca ar fi pentru ultima oara cand ne vad..
    Uneori parintii joaca rolul de copil si copilul rolul de parinte..

    RăspundețiȘtergere
  22. te intelg Ingeras:((
    si eu trec prin asa ceva:-s
    singurul lucru p care nu il inteleg dc ei daca ne vor binele ne fac mai mult rau:((

    RăspundețiȘtergere