Vint dumbravi si optsprezece ani
Strada cu salcimi si cu castani
Primavara-n balta renascuta,
Zile ce amintirea le saruta.
R. Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a intins cununi de laur
Fata mea de Dunare si soapte
Fata mea cu par de miazanoapte.
Fata, mijloc de viorica
Unde-i casa noastra de latina
Mizgalita printre ablative
Cu distihuri schioape si naive.
Se arcuiau prin salcii catedrale
Luntrea noastra se pierdea agale
Într-o þara de tacere si stuh
Gindul disparu si din vazduh.
Sarutarea noastra calda si invoalta
Avea gustul merelor de balta
Dulce, sangerata si amaruie
Ani au fost ce din strafunduri suie.
Nu, acestea nu se pot uita usor
Niciodata nu se sting, nu mai mor
Hei, dumbravi de vise si castani
Vint, nisip si optsprezece ani.
Adrian Paunescu
Adolescenta
:x
RăspundețiȘtergereEvident ca place! Este o poezie minunata!
RăspundețiȘtergere