Unde vom ajunge?

Tocmai mi-a povestit o prietena ca i s-a furat telefonul in oras, dar asta am mai auzit-o cu totii. Mi-a povestit insa ca, in acelasi local, inainte cu o seara, unei domnisoare care s-a descaltat ca sa poata dansa mai bine, i s-au furat pantofii de sub masa!!!
Ma intreb eu asa, oare unde vom ajunge, avand in vedere situatia tarii, daca am ajuns sa furam si pantofi purtati de prin cluburi?? Avand in vedere ca mergem din rau in mai rau, ce vom face?

Secrete

Si acum...sa mai onoram cateva datorii!
Miss Sunshine insista sa stie 7 secrete ale mele...Acum am sa incerc sa vad care ar fi secretele de impartit.
Secrete foarte mari nu cred ca am, poate mai degraba tot felul de lucruri pe care nu imi place sa le recunosc. Hmmm
1. Nu stiu daca poate fi considerat un secret dar avand in vedere ca pe blogg nu am povestit niciodata despre asta, sa spunem ca poate fi luat ca atare...am avut in perioada in care ascultam foarte mult hip-hop si ma imbrac in haine largi si tot tacamul...saracii mei parinti!
2. Sunt foarte egoista, uneori chiar si cu persoanele dragi mie.
3. Sunt foarte orgolioasa si nu imi place sa o spun.
4. Sunt o persoana sensibila care tanjeste mereu dupa afectiune.
5. Uneori, imi place sa vad faptul ca atunci cand trec pe langa ei, fur privirile unor barbati.
6. De multe ori ma enervez foarte usor si nu imi convine nimic.
7. Mai nou, imi place sa ma trezesc dimineata si sa imi savurez biscuitii si cana de ceai in timp ce raman inca in pat si ma uit la seriale!

Draga mea, sper ca ti-am satisfacut curozitatea!

Si acum sa vedem, incerc sa fiu si eu curioasa si transmitem mai departe acest lucru. Sa vedem despre ce secrete ne va vorbi: Ella , X. , ANM si Sophia

Indiferenta

Ieri dupa examen am mers la o cafea cu o colega si am stat noi la povesti aproape 3 ore. Am povestit de multe chestii, am ras bine, dar m-a scocat un lucru pe care mi l-a povestit. Mi-a povestit ca era la facultate in Timisoara(cand a facut prima facultate pentru ca acum e la a doua facultate) si a iesit din camin pana la magazin, cand s-a intors de la magazin, a auzit in spatele ei niste pasi care se grabeau tot mai tare sa o ajunga si la un momendat s-a trezit cu o mana la gat si una pe abdomen. Mi-a povestit ca pana atunci nu credea ca putea urla asa de tare. De la caminul unde statea si pana la magazin nu faceai mai mult de trei minute, iar cand s-a intors era foarte aproape de camin. A inceput sa urle in speranta ca va veni pazinicul de la camin sa ii in sara in ajutor...dar nu a venit nimeni. Asta a trantit-o cu capul de perete, a lovit-o, ea nu s-a lasat si la un momendat, uitandu-se inspre camin, a vazut multe fete care stateau la geam si se uitau la ea, dar niciuna nu a facut nimic, niciuna nu a incercat sa o ajute cumva. A avut un noroc chior cu tocurile pe care le avea in picioare, pentru ca l-a lovit pe individ cu un toc direct in genunchi si el a cazut in genunchi.
Stau acum si ma gandesc cum poti sa dai dovada de atata indiferenta si cruzime? Sa stai efectiv sa te uiti la cel care este atacat pe strada si sa nu faci nimic, sa nu incerci sa il ajuti cumva, chiar prin simplu fapt de a chema politia...dar nu, tu preferi sa stai sa te uiti ca sa vezi deznodamantul! Stau sa ma gandesc uneori ca incet incet ne transformam in animale. Desi poate de multe ori si animale e prea mult spus, pentru ca si animalele se ajuta intre ele. Inteleg ca e un strain pentru tine persoana care e atacata, dar cum poti ca om, sa treci prin acel loc, sa intorci capul in cealalta parte si sa mergi mai departe prefacandu-te ca nu s-a intamplat nimic si ca nu ai vazut nimic? Nu iti vine in gand faptul ca puteai sa faci ceva pentru acea persoana si nu ai facut-o? Sau nu te intrebi apoi oare ce s-a intamplat acolo si ce s-ar fi intamplat daca ai fi depus un minim efort ca sa o ajuti?
Chiar asa de greu e sa ajuti un om intr-un moment atat de greu si de ingrozitor?

M-am saturat

M-am saturat de toate ideile astea preconcepute. M-am saturat ca toti oamenii sa fie foarte priceputi in toate si sa considere ca doar ei stiu adevarul si altceva nu mai conteaza. M-am saturat de simpla parere ca, daca esti copilul meu, eu stiu ce e mai bine pentru tine si incerc sa te protejez. Dar de unde stiu ei asta? Au un filling datorita dragostei pe care mi-o poarta? Dar daca ce cred ei ca e bine pentru mine se dovedeste sa fie total gresit? Daca ce ei considera ca e bine pentru mine imi face pe de o parte rau sau imi creeaza o stare de naplacere? M-am saturat sa ma lupt cu morile de vant si sa incerc in zadar sa explic de ce vreau sa fac anumite lucruri care imi plac cu o anumita persoana si nu cu altele. Degeaba stau si explic ca vreau sa ma duc cu cineva anume undeva si nu cu o loaza de lume, m-am saturat sa explic ca am nevoie de anumite momente in care sa fiu doar eu cu el si ca acele momente nu mi le m-ai poate oferi nimeni. M-am saturat sa incerc sa tot explic ca am crescut, ca am nevoie sa fac alte lucruri total diferite fata de cele pe care le faceam la 5 ani sau la 10 ani. Uneori as vrea sa uit de toate, sa nu ma mai intereseze ce zic ei si sa fiu fiica aia razvratita care face tot ce ii vine in cap!

Buna dimineata

Buna dimineata.
As mai fi vrut sa dorm sau sa lenevesc in pat, dar nu se poate...in schimb m-am trezit foarte bine dispusa si cred ca nimeni nu are cum sa imi strice ziua. De ce? Pentru simplu fapt ca sunt foarte fericita si foarte multumita in acelasi timp de mine insumi. Pentru ca aseara mi-am dat seama ca, chiar fac ceea ce imi doream de ani de zile sa fac si ceea ce imi doresc sa fac in viitor si ca mi se si potriveste.
De unde aceasta concluzie? De la examenul de aseara cu care m-am stresat toata saptamana trecuta si am inceput sa ma pregatesc pentru el inca din vacanta pentru ca aveam de facut un proiect, un studiu experimental, dar as putea sa il numesc si un mini experiment, in care, pornind de la o ipoteza, trebuia sa il elaborezi astfel incat sa obtii anumite rezultate, pe baza a ceea ce ni s-a predat la curs. Dar e destul de greu cand teoria e per general si tu trebuie sa iti dai seama cum sa formulezi ipoteza, apoi ce variabile ai, sa iti gasesti subiectii, sa vezi ce trebuie sa faci, ma refer la procedura, sa intocmesti chiar si un chestionar daca este nevoie, apoi sa faci calcule... ca eu cand le-am vazut la curs chiar am stat sa ma gandesc ca de aproape 5ani de zile fug de matematica si uite unde am ajuns! Apoi pe baza rezultatelor trebuie sa faci tot felul de grafice si asa mai departe. In orice caz a fost mult de lucru la el, ca sa nu mai vorbim de teoria pentru proiect care nu trebuia sa fie foarte multa, dar sa nici nu depaseasca mai mult de 4 pagini si sa fie si din 5 surse. Pentru mine a fost ceva nou, nefacand asa ceva in liceu si destul de greu. Dar in final totul a iesit cu bine si munca mi-a fost recompensata peste masura. Deci in concluzie, a meritat tot efortul.